Prospecte medicamente & naturiste

Paginile prospectului - articolului medical: 1 2

3. Mucoasa intestinală.

Mucoasa intestinului subţire, prin particularităţile de relief realizează o arie de aproximativ 200 m², repartizaţi pe o lungime apreciabilă. pH-ul este apropiat de neutralitate (5,3 la nivelul epiteliului şi mai mare în lumen). Conform teoriei pH – partiţiei traversează bine epiteliul intestinal prin difuziune pasivă, acizii cu pK_a > 5, şi bazele slabe cu pK_a < 8. De menţionat că o fracţie semnificativă a medicamentelor se absoarbe chiar la proporţii de 0,01 % a formei neionizate. La nivelul mucoasei intestinale există sisteme de transport specializat.

Absorbţia intestinală depinde de mai mulţi factori.

1. Timpul de expunere (timpul de tranzit intestinal).
2. Timpul de evacuare gastrică.
3. Conţinutul intestinal

- enzime digestive,

- substanţe tensioactive (săruri biliare),

- eventual bacterii

1. Interacţiuni cu alte substanţe: alimente, medicamente, compuşi endogeni.
2. Modificări metabolice în peretele intestinal.
3. Circulaţia sanguină şi limfatică. Fluxul sanguin este un factor limitant al absorbţiei intestinale prin menţinerea gradientului de concentraţie a medicamentului. Ca şi vasele gastrice, venele din teritoriul intestinal sunt tributare sistemului port hepatic. Efectul primului pasaj, realizat şi la acest nivel,  conferă diferenţe semnificative de biodisponibilitate a medicamentelor după administrarea orală şi cea intravasculară. La realizarea efectului de prim pasaj contribuie atât ficatul cât şi peretele intestinal.
4. Modificări fiziologice

-          vârstă,

-          poziţia corpului,

-          sarcină,

1. Modificări patologice.

-          modificări de tranzit intestinal,

-          leziuni inflamatorii,

-          leziuni erozive,

-          lipsa unor secreţii digestive,

-          rezecţii intestinale,

-          defecte ereditare ale unor trasportori din epiteliul intestinal,

-          staza sanguină,

-          popularea bacteriană

4. Mucoasa colonului. Conţinutul relativ solid al mediului din colon, ca şi popularea microbiană importantă, diminuă semnificativ absorbţia medicamentelor la acest nivel. Enzimele bacteriene pot descompune unele medicamente. Dimpotrivă, promedicamentele pot fi activate de reductazele bacteriene.

5. Mucoasa rectală. Suprafaţa mucoasei rectale este redusă, dar absorbţia este relativ bună (aproximativ 50% din capacitatea absorbtivă intestinală). Absorbţia este lentă şi relativ inegală.  Sistemul venos de drenaj este abundent, reprezentat de plexul venos alcătuit din cele trei vene hemoroidale. Acestea drenează sângele atât în sistemul port, cât şi în sistemul cav inferior, evitând parţial efectul primului pasaj hepatic. Unele medicamente pot irita mucoasa rectală.

 

B. Epitelii respiratorii.

1. Mucoasa nazală. Este reprezentată de epiteliul respirator şi, în proporţie infimă, de mucoasa olfactivă. Fluxul sanguin este abundent. Se absorb de la acest nivel, chiar si unele peptide. O parte din medicamentele absorbite pot trece direct în sistemul nervos central.

2. Mucoasa bronşică. Absorbţia este în general limitată. Trec totuşi cu destulă facilitate adrenalina şi alte medicamente utilizate în resuscitare. De cele mai multe ori obiectivul terapeutic are în vedere o absorbţie limitată a medicamentelor la nivelul structurilor bronşice (mucoasă, muşchi neted).

3. Alveole pulmonare. Suprafaţa alveolară este de aproximativ 50 – 100 m². Bariera alveolo-capilară este reprezentată de o membrană cu grosimea de 0.2 μm.  Fluxul sanguin este abundent. Trec în sânge medicamentele volatile şi gazoase. Disponibilitatea epiteliului alveolar pentru absorbţia particulelor solide este dependentă de accesul acestora prin arborele respirator, determinat la rândul lui de dimensiuni.

C. Alte suprafeţe mucoase epiteliale.

Prin mucoasa vaginală se absorb variabil numeroase medicamente. Permeabilitatea mucoasei vaginale este dependentă de statusul hormonal şi, implicit, de vârstă. Absorbţia medicamentelor este redusă prin mucoasele vezicii urinare, uretrală, endometrială şi a colului uterin.

Prin mucoasele externe (conjunctivă, cornee, timpan) se absorb proporţii reduse de medicament.

D. Tegumente. Prin tegumente medicamentele por fi transferate în circulaţia sanguină obţinându-se efecte sistemice sau pot fi absorbite limitat în structurile epidermei şi dermei realizând efecte locale. Tegumentele sunt constituite dintr-un epiteliu pluristratificat cu proprietăţi farmacocinetice specifice. Liposolubilitatea medicamentelor determină major permeabilitatea prin tegumente. Stratul cornos extern este factorul limitant al absorbţiei cutanate. Hidratarea acestui strat influenţează enorm permeabilitatea cutanată.

 

E. Absorbţia medicamentelor după administrare parenterală.

1. Administrarea intravasculară. Medicamentele sunt introduse direct în compartimentul central farmacocinetic, scurtcircuitând absorbţia.

2. Absorbţia la nivelul seroaselor. Mucoasa peritoneală, extinsă are capacităţi absorbtive deosebite. De asemenea, prin această mucoasă se elimină compuşi endogeni, caracteristică exploatată în dializa peritoneală.  Pleura, pericardul, sinoviala şi meningele au rezerve limitate de absorbţie a medicamentelor.

3. Absorbţia medicamentelor după administrare intratisulară. Absorbţia medicamentelor

din ţesuturi, în spaţiul vascular, depinde de proprietăţile intrinseci ale medicamentului şi de vascularizaţie. După injectare intramusculară, se absorb bine şi trec în sânge medicamentele cu masă moleculară mică. Soluţiile uleioase şi suspensiile se absorb lent. Substanţele cu masă moleculară mare trec în proporţie importantă în limfă. Absorbţia medicamentelor din ţesutul celular subcutanat este mai lentă comparativ cu ţesutul muscular.

 

Reabsorbţia medicamentelor

            O parte a medicamentelor eliminate renal, biliar, prin epitelii ale tractului digestiv sunt absorbite din nou prin aceste suprafeţe epiteliale. Fenomenul este ciclic şi complică evident farmacocinetica medicamentelor. Reabsorbţia medicamentelor are un impact considerabil asupra eliminării medicamentelor pe cale renală. Unele medicamente eliminate prin căile biliare sunt reabsorbite prin mucoasa intestinală, realizând un circuit enterohepatic.

 

Interacţiuni medicamentoase. În cursul proceselor de absorbţie şi reabsorbţie pot avea loc interacţiuni directe între medicamente, sau între acestea şi compuşii endogeni. Competiţia pentru sistemele de tranport activ constituie un alt aspect al interacţiunilor medicamentoase.

Paginile prospectului - articol medical: 1 2