Ce este nutritia Ortomoleculara ?
Paginile prospectului - articolului medical: 1 2
UN ARTICOL EDUCATIV CARE SE ADRESEAZĂ DVS. ŞI AGENDEI DVS.
„CE ESTE NUTRIŢIA ORTOMOLECULARĂ? MĂ POATE OARE AJUTA ?”
Desigur! în cuvântul ortomolecular se găseşte elementul lingvistic grec „orto” care înseamnă „corect”. Deci, nutriţia ortomoleculară este, sau tinde să fie, o ramură a medicinei bazată pe „molecule corecte”, adică molecule naturale cu care organismul nostni este obişnuit, cu care el lucrează zi dc zi, cJipă de clipă şi care sunt aproape cu totul lipsite de nocivitate.
Geneza mcdicinei ortomoleculare (o reîntoarcere la natură a medicinei alopate) porneşte de Ia universitatea Stanford unde Prof. Dr. Linus Pauling (laureat al Premiului Nobel pentru chimie tn 1954) a încercat o definire a conceptului de ortomolecularitate: „… medicina ortomoleculară consta în proporţioarea corectă, pentru fiecare persoană în parte a concentraţiei optime de substanţe prezente în mod normal în organismul nostru, cu finalitatea de a corecta lipsurile, de a reînsfinătoşi şi de a ne menţine sănătoşi…”. Desigur, substanţele la care se referea Prof.Dr. Pauling erau aminoacizii, vitaminele, mineralele, oligoclementele, enzimele, acizii graşi, fitohormonii, extractele vegetale din plante uzual consumate de om etc. într-un cuvânt substanţele ortoraoleculate sunt compuşi pe care îi ingerăm, sau ar trebui s-o facem, prin alimentaţia zilnică.
Deci, în esenţă, medicina ortomoleculară încearcă şi caută să echilibreze pe cale nutriţională, într-un mod cât mai bun organismul, completând şi modificând concentraţiile de nutrienţi esenţiali. Este de reţinut că ea are trei direcţii işiportante de acţiune:
- Creşterea concentraţiei uneia sau mai multor substanţe care sunt deficitare în organismul nostru;
- Introducerea uneia sau mai multor substanţe care în mod normal ar trebui să existe în organismul nostru, dar datorita alimentaţiei nu există;
- Combaterea excesului de radicali liberi şi a reziduurilor intracelulare neeliminabile care reprezintă adevărate „otrăvuri” pentru celulele corpului.
îndeplinind aceste deziderate, medicina ortomoleculară face ca organismul să fie mai rezistent împotriva agenţilor nocivi interni şi externi, să funcţioneze mai bine şi să trăiască mai mult, deoarece fiecare celulă dintre miliardele care îl compun va avea un mediu mai bun de funcţionare, unul cât mai apropiat de cel pentru care a fost „programată” de natura.
Astfel, în momentul de faţa, atât noi cât mai ales colegii noştri medici din Occident şi America (unde medicina ortomoleculară este mult mai utilizată în completarea medicinei alopate) am reuşit să obţinem foarte bune rezultate în complementarea nutriţională a tratamentelor clasice alopate a unor afecţiuni precum: psoriazis şi dermatită seboreică, acnee, diabet zaharat, reumatism degenerativ şi artroze, osteoporoză şi artrite, astm bronşic şi infecţii repetate ale arborelui respirator, hepatite cronice cu virusuri B, C, D, ciroze hepatice, herpes recidivant; litiază renală, urinară, infecţii urinare repetate, îmbătrânire cerebrală precoce, oboseală psihică şi fizică, maladia Alzheimer, cancere de diverse tipuri şi mai ales infecţie HTV/SIDA etc.
Să luăm de exemplu psoriazisul, mătreata si dermatita sebqreică şi să vedem împreună care substanţe ortomoleculare sunt indicate pentru a completa dieta persoanelor predispuse sau suferinde de aceste neplăcute afecţiuni. Astfel:
Amiaoacizi:
- carnitina – ajută eliminarea deşeurilor rezultate din arderea grăsimilor şi la întreţinerea bunei funcţionări a inimii;
- arginina - creşte imunitatea, îmbunătăţeşte metabolismul glucozei şi funcţia de detoxifiere a ficatului. La nivelul pielii are acţiune reconstructivă şi de formare a colagenului;
- ornitina — are rol constructiv, participă la eliminarea amoniacului;
- glicina— participa la sinteza altor aminoacizi şi a acizilor nucleici;
- cisteina – precursor al glutationului, puternic antioxidant, antitoxinic.anticancerigen şi stimulant al imunităţii.
Participă ta menţinerea sănătăţii pielii şi părului.
Acidul fumaric – este antidermatitic, antipsoriazic şi are efect anticancerigen în special pe carcinoamele hepatice. Psoriazisul este privit şi ca o afecţiune rezultată în urma unei erori metabolice, probabil un defect al metabolismului acidului fumărie. La oamenii sănStoşi acidul fumărie se formează în piele, după expunerea la raze ultraviolete. Aparent, pacienţii cu psoriazis au un defect biochimic din cauza căruia nu-şi pot produce suficient acid fumărie şi necesită expuneri prelungite la soare pentru producerea acestuia. Acesta este unul dintre motivele pentru care foarte mulţi pacienţi cu psoriazis observă îmbunătăţirea aspectului pielii în timpul verii.
Paginile prospectului - articol medical: 1 2