Prospect Clindamycin
Paginile prospectului - articolului medical: 1 2 3
Prospect : Informatii pentru utilizator
CLINDAMYCIN Prospect
Soluţie injectabilă im, iv, 300 mg/2 ml
Compozitie
2 ml soluţie injectabilă (o fiolă) conţin clindamicină 300 mg, sub formă de fosfat de clindamicină şi excipienţi: alcool benzilic, edetat disodic, hidroxid de sodiu soluţie 10%, apă pentru preparate injectabile.
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine, lincosamide.
Indicaţii terapeutice
Terapia infecţiilor cauzate de bacterii anaerobe sensibile şi bacterii aerobe Gram-pozitive, în special cele determinate de tulpini bactericide de streptococi microaerofili, stafilococi şi pneumococi, cum sunt:
– infecţii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii, scarlatina;
– infecţii ale tractului respirator inferior: bronşite, pneumonii, empiem şi abces pulmonar;
– infecţii ale pielii şi fanerelor: acnee, furuncul, celulita, impedigo, abcese, erizipel şi paronichie (panariţiu);
– infecţii osteo-articulare: osteomielita şi artrita septică;
– infecţii genitale, incluzând endometrita, infecţii vaginale, abcese tubo-ovariene, salpingita şi boli inflamatorii pelvine (în asociere cu un antibiotic cu acţiune asupra germenilor gram negativi);
– infecţii intra-abdominale – peritonita şi abcese abdominale (în asociere cu un antibiotic cu acţiune asupra germenilor Gram negativ);
– septicemie şi endocardită: eficacitatea clindamicinei în terapia cazurilor selecţionate de endocardită este demonstrată, dacă efectul bactericid al clindamicinei faţă de agentul etiologic a fost corespunzător testat in vitro;
– infecţii dentare: abces periodontal şi periodontita.
Se recomandă testarea sensibilităţii pacientului la clindamicină, înainte de începerea tratamentului.
Contraindicaţii
Pacienţilor cu hipersensibilitate la clindamicină, lincomicină sau oricare dintre excipienţii produsului.
Precauţii
Utilizarea antibioticelor poate determina dezvoltarea de tulpini bacteriene rezistente şi/sau fungi. în cazul apariţiei unei suprainfecţii în timpul tratamentului cu clindamicină, trebuie instituită de urgenţă o terapie specifică.
In cazul apariţiei unui episod diareic persistent în timpul tratamentului cu clindamicină, administrarea medicamentului trebuie întreruptă datorită posibilităţii apariţiei colitei pseudomembranoase care necesită un tratament specific. Aceasta poate să apară chiar la mai multe săptămâni de la întreruperea tratamentului. Diareea poate fi severă şi nu trebuie tratată cu un antibiotic activ pentru Clostridium dificile, care este producător de toxine. De asemenea este contraindicată administrarea de inhibitori ai peristaltismului intestinal.
Tratamentele de lungă durată trebuie efectuat sub stricta monitorizare a hemoleucogramei, enzimelor hepatice şi a funcţiei renale.
Deoarece clindamicină nu difuzează în lichidul cefalorahidian în cantităţi suficiente, medicamentul nu este recomandat în tratamentul meningitelor.
Fosfatul de clindamicină nu se administrează nediluat intravenos în bolus, ci perfuzat în cel puţin 10-60 min.
La pacienţii cu regim hiposodat strict trebuie avut în vedere conţinutul în sodiu al medicamentului.
Interacţiuni
In vitro, s-a demonstrat antagonism între clindamicină şi eritromicină.
In vitro, în cazul administrării concomitente de clindamicină, efectul aminoglicozidelor este scăzut. Acest efect nu poate fi confirmat in vivo.
Curarizante: deoarece clindamicină potenţează efectul curarizantelor, antibioticul administrat în perfuzie trebuie administrat fie înainte fie după administrarea curarelor. Se recomandă supravegherea gradului curarizării la sfârşitul anesteziei.
Ciclosporină: scăderea concentraţiei plasmatice a imunosupresorului cu risc de scădere a activităţii imunosupresoare. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei şi, eventual, creşterea dozei.
In timpul tratamentului cu antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, cicline, colrimoxazol şi anumite cefalosporine) la pacienţii care prezintă factori de risc (infecţii sau inflamaţii severe, vârstă înaintată şi starea generală gravă) poate să apară un dezechilibru al INR-ului.