Archive for August 18, 2015
Prospect Fitoroid
Fitoroid
Unguent intrarectal pentru atenuarea simptomelor asociate hemoroizilor
Indicatii:
Fitoroid unguent este un adjuvant specific in tratamentul hemoroizilor interni si externi si al fisurilor anale. Datorita substantelor vegetale atent selectionate ,are o actiune lubrifianta,tonica si protectoare.
Datorită proprietăţilor sale emoliente, ajuta si la prevenirea iritatiilor si a congestiilor din zona perianala,atenuand durerea,pruritul si senzatia de arsura la nivelul zonei afectate.
Prospect FRAXIPARINE
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
FRAXIPARINE 2850 UI anti-factor Xa/0,3 ml soluţie injectabilă
FRAXIPARINE 3800 UI anti-factor Xa/0,4 ml soluţie injectabilă
FRAXIPARINE 5700 UI anti-factor Xa/0,6 ml soluţie injectabilă
FRAXIPARINE 7600 UI anti-factor Xa/0,8 ml soluţie injectabilă
Nadroparină calcică
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
– Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
– Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
– Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
– Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavostră sau farmacistului.
1. Ce este Fraxiparine şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să utilizaţi Fraxiparine
3. Cum să utilizaţi Fraxiparine
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Fraxiparine
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE FRAXIPARINE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Fraxiparine este un medicament care încetineşte sau previne formarea trombilor (cheaguri de sânge în
vene sau artere).
Fraxiparine se foloseşte pentru:
• prevenirea formării trombilor în vasele de sânge de la nivelul picioarelor sau plămânilor.
Formarea trombilor poate avea loc la persoanele la care s-a efectuat o intervenţie chirurgicală, se
află în secţia de terapie intensivă sau sunt imobilizate la pat.
• tratamentul trombilor formaţi în venele profunde de la nivelul piciorului sau în vasele de sânge de la
nivelul plămânilor.
• prevenirea formării trombilor în timpul dializei renale. Dializa este o procedură prin care produşii
de excreţie sunt eliminaţi din sângele persoanelor cu insuficienţă renală.
• tratamentul persoanelor cu boli ale inimii, cum sunt angină pectorală instabilă sau după un infarct
miocardic.
2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI FRAXIPARINE
Nu utilizaţi Fraxiparine:
• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la nadroparină sau la oricare dintre celelalte componente ale
Fraxiparine;
• dacă aţi avut un episod de scădere a numărului de trombocite (celule sanguine implicate în
coagularea sângelui) după un tratament anterior cu Fraxiparine;
• dacă sângeraţi sau aveţi o boală care reduce capacitatea de coagulare a sângelui dumneavoastră;
• dacă aveţi leziuni (interne sau externe) cu risc de sângerare (cum sunt ulcerul gastric sau ulcerul
duodenal);
• dacă aveţi o infecţie bacteriană la nivelul inimii (endocardită bacteriană);
• în caz de hemoragie la nivelul creierului;
• dacă aveţi insuficienţă renală severă (cu excepţia cazului în care efectuaţi şedinţe de hemodializă).
De asemenea, anestezia loco-regională în intervenţiile chirurgicale planificate este contraindicată în cazul
în care este administrată în scop terapeutic o heparină cu greutate moleculară mică.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Fraxiparine:
Foarte rar, în cursul tratamentului cu Fraxiparine poate apărea o scădere a numărului de trombocite,
scădere care, câteodată, poate fi serioasă. Pentru a se observa posibilitatea de apariţie a acestei reacţii
adverse, în timpul tratamentului cu Fraxiparine, vi se vor efectua regulat teste de sânge.
Acest medicament v-a fost prescris pentru prevenirea formării trombilor sau pentru tratamentul trombilor
deja formaţi. Din cauză modului în care acţionează acest medicament, există un risc crescut de sângerare.
Riscul creşte dacă:
• aveţi insuficienţă hepatică;
• aveţi insuficienţă renală;
• aveţi tensiune arterială mare;
• aţi avut o boală care a implicat sângerare (cum sunt ulcerul gastric sau ulcerul duodenal);
• aveţi probleme ale vaselor de sânge de la nivelul ochiului;
• vi s-a efectuat recent o operaţie chirurgicală la nivelul creierului, coloanei vertebrale sau ochiului;
• dacă luaţi medicamente care influenţează coagularea sângelui;
• aveţi greutate corporală mică;
• durata obişnuită a tratamentului este prelungită.
Dacă vă apare orice sângerare, trebuie să contactaţi imediat medicul sau asistenta.
Fraxiparine poate creşte concentraţia potasiului în sânge. Dacă aveţi o boală în care această creştere poate
constitui o problemă, cum ar fi diabetul zaharat, insuficienţa renală severă sau dacă luaţi alte medicamente
care determină, de asemenea, creşterea concentraţiei potasiului în sânge, vi se vor efectua teste de sânge
pentru verificarea acestei reacţii adverse.
Dacă în perioada în care faceţi tratament cu Fraxiparine vi se face anestezie peridurală sau vi se recoltează
lichid din spaţiul dintre vertebre (puncţie lombară), există un risc de sângerare la nivelul locului de
injectare, risc ce poate fi grav. În acest caz veţi fi supravegheat îndeaproape, pentru a preveni apariţia unor
probleme în timpul acestor proceduri.
Dacă aveţi alergie la latex trebuie să informaţi medicul sau farmacistul, înainte să vi se administreze
Fraxiparine.
Va rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
În special, adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă utilizaţi:
• alte medicamente care pot influenţa coagularea sângelui
• acid acetilsalicilic (sau alţi salicilaţi) sau antiinflamatoare nesteroidiene (cum este ibuprofenul)
• inhibitori ai enzimei de conversie (cum sunt captoprilul, enalaprilul), săruri de potasiu, diuretice
care economisesc potasiul (cum este spironolactona), inhibitori ai angiotensinei II, ciclosporină,
tacrolimus, trimetoprim.
înainte de a fi tratată cu Fraxiparine, trebuie să anunţaţi medicul dacă sunteţi gravidă. Medicul
dumneavoastră va decide dacă trebuie să continuaţi tratamentul cu acest medicament.
Sunteţi sfătuită să nu alăptaţi cât timp luaţi Fraxiparine, deoarece nu se cunoaşte dacă acest medicament
trece în lapte şi dacă poate face vreun rău copilului dumneavoastră. Discutaţi despre acest lucru cu
medicul dumneavoastră.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI FRAXIPARINE
Fraxiparine se administrează de obicei prin injectare sub piele (injecţie subcutanată) într-un pliu cutanat
din zona inferioară a abdomenului.
Nu se administrează pe cale intramusculară.
In mod obişnuit, aceste injecţii vă vor fi administrate de personalul medical; totuşi, unii pacienţi pot fi
instruiţi cum să-şi administreze singuri medicamentul. Dacă aţi fost instruiţi pentru administrare
individuală, trebuie să urmaţi, cu atenţie, instrucţiunile pas cu pas.
Nu opriţi tratamentul cu Fraxiparine înainte ca medicul dumneavoastră să vă spună acest lucru.
Seringile preumplute sunt disponibile in diferite doze. Medicul dumneavoastră va alege doza adecvată
pentru dumneavoastră. Doza va depinde de afecţiunea pentru care sunteţi tratat cu Fraxiparine pentru a
preveni sau trata trombii, de greutatea dumneavoastră şi dacă aveţi orice probleme cu rinichii.
Prevenirea formării trombilor în urma intervenţiilor chirurgicale
Prima doză vă va fi administrată subcutanat, înaintea intervenţiei chirurgicale. Dacă intervenţia are loc
asupra oaselor sau a articulaţiilor, cum ar fi înlocuirea şoldului sau a genunchiului, vi se va da o a doua
doză la 12 ore după intervenţie. Apoi, vi se va administra în fiecare zi câte o doză, până în momentul în
care veţi putea să coborâţi din pat. De obicei, tratamentul se continuă, pentru cel puţin 10 zile în cazul
intervenţiilor chirurgicale pe şold/genunchi şi pentru 7 zile pentru restul tipurilor de intervenţii.
Prevenirea formării trombilor la pacienţii aflaţi la terapie intensivă
Administrarea se va face subcutanat, o dată pe zi, până când riscul formarii trombilor se reduce.
Tratamentul formării trombilor
Medicamentul vă va fi injectat subcutanat o dată sau de două ori pe zi sau o singură dată pe zi, în funcţie
de doza utilizată. Tratamentul continuă în mod normal timp de 10 zile.
Prevenirea formării trombilor în timpul hemodializei
Dacă vi se administrează Fraxiparine în timpul hemodializei (eliminarea produşilor de excreţie din
sângele persoanelor cu insuficienţă renală), doza vă va fi injectată la începutul fiecărei sesiuni de
hemodializă printr-un tub conectat la o arteră. Doza va fi ajustată de către medic, în funcţie de riscul de
sângerare. In mod obişnuit, durata dializei este de 4 ore. Dacă procedura se prelungeşte mai mult de 4 ore,
vă va fi administrată o a doua doză, mai mică.
Tratamentul în angina pectorală instabilă sau după un infarct miocardic
Prima doză de Fraxiparine se administrează într-o venă (intravenos). După aceasta, se administrează
subcutanat de 2 ori pe zi (la interval de 12 ore). Durata obişnuită a tratamentului este de 6 zile.
Instrucţiuni privind administrarea individuală folosind o seringă preumplută
Utilizaţi întotdeauna Fraxiparine aşa cum aţi fost sfătuit de către medicul dumneavoastră
sau asistenta medicală. Cereţi-le sfatul dacă aveţi dificultăţi în injectarea Fraxiparine.
1. Spălaţi-vă bine pe mâini cu apă şi săpun. Uscaţi-le cu prosopul.
2. Aşezaţi-vă confortabil în şezut sau în poziţie culcată.
Injecţia trebuie efectuată în regiunea inferioară a
abdomenului (figura 1). La fiecare injectare, alternaţi
partea stângă cu cea dreaptă a abdomenului.
3. Curăţaţi locul de injectare cu un tampon cu alcool medicinal.
4. Trageţi teaca protectoare a acului. Aruncaţi teaca protectoare.
Notă importantă:
• Nu atingeţi acul şi evitaţi ca acesta să se atingă de orice suprafaţă înainte de injectare
• Prezenţa unei bule mici de aer în seringă este normală. Nu încercaţi să îndepărtaţi
această bulă de aer înainte de efectuarea injecţiei.
5. Strângeţi uşor pielea care a fost curăţată, în aşa fel
încât să facă un pliu. Menţineţi pliul cutanat realizat
între degetul mare şi arătător pe toată durata injectării
(figura 2).
6. Ţineţi strâns seringa cu ajutorul dispozitivului de
apucare.
Introduceţi acul pe toată lungimea lui, perpendicular (la
un unghi de 90°) în pliul cutanat (figura 3).
7. Injectaţi conţinutul seringii apăsând pistonul până se opreşte.
8. Scoateţi seringa din tegument (figura 4). Locul în
care s-a făcut injectarea nu trebuie frecat.
9. După injectare folosiţi manşonul de siguranţă,
împotriva înţepării accidentale. Pentru a face aceasta,
ţineţi seringa într-o mână prinzând manşonul de
siguranţă, apoi utilizaţi cealaltă mână pentru a trage
ferm de corpul seringii. Astfel se eliberează manşonul.
Faceţi să alunece pistonul în sus pe corpul seringii până
când se blochează în poziţie acoperind acul.
10. Aruncaţi seringa utilizată, urmând instrucţiunile date de către medicul dumneavoastră
sau de către asistenta medicală.
Dacă utilizaţi mai mult Fraxiparine decât trebuie
Contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist pentru a vă sfătui ce să faceţi.
Dacă uitaţi să utilizaţi Fraxiparine
Nu vă injectaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitate. Dacă nu sunteţi sigur ce trebuie să faceţi,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Ca toate medicamentele, Fraxiparine poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente:
Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienţi trataţi cu Fraxiparine:
• sângerare. Orice sângerare poate fi serioasă; dacă prezentaţi sângerare, anunţaţi-l imediat pe
medicul dumneavoastră. Câteodată, la locul de injectare a Fraxiparine, sub piele se pot forma mici
trombi. Aceştia dispar, de obicei, în câteva zile.
Acestea pot afecta mai mult de 1 din 100 de pacienţi trataţi cu Fraxiparine:
• reacţii pe piele la locul injectării;
• creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice.
Reacţii adverse rare:
Acestea pot afecta mai puţin de 1 din 1000 de pacienţi trataţi cu Fraxiparine:
• erupţie trecătoare pe piele, înroşire a pielii, senzaţie de mâncarime;
• scădere sau creştere a numărului de trombocite (celule sanguine necesare pentru coagulare), ceea ce
poate duce la sângerări;
• depozite subcutanate de calciu la locul injectării.
Acestea pot afecta mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi trataţi cu Fraxiparine:
• reacţii alergice, cum sunt urticarie şi umflarea feţei, inclusiv a gurii, buzelor, gâtului, respiraţie
dificilă şi tulburări de respiraţie care pot pune viaţa în pericol (şoc anafilactic);
• durere şi umflare la locul injectării, urmată de modificări severe la nivelul pielii (necroză cutanată);
• erecţie persistentă şi dureroasă;
• creştere a numărului de eozinofile (un tip de celule din sânge);
• creştere a concentraţiei potasiului din sânge.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în
acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ FRAXIPARINE
• A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
• A nu se congela.
• A nu se păstra la frigider, deoarece injectarea soluţiilor reci poate fi dureroasă.
• A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
• după data de expirare înscrisă pe eticheta seringii preumplute şi cutie, după EXP. Data de expirare
se referă la ultima zi a lunii respective.
• dacă observaţi orice particule în soluţie
• dacă observaţi că seringa preumplută este deteriorată
• dacă soluţia prezintă modificări de culoare.
Dacă observaţi orice modificare a aspectului, soluţia trebuie aruncată.
Seringile preumplute sunt de unică utilizare. Orice soluţie neutilizată din seringă trebuie aruncată.
Orice seringă neutilizată trebuie aruncată conform indicaţiilor medicului dumneavoastră sau ale asistentei.
Medicamentele şi seringile nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
• Substanţa activă este nadroparina calcică. 1 ml soluţie injectabilă conţine 9500 UI anti-factor Xa.
• Celelalte componente sunt: soluţie hidroxid de calciu sau acid clorhidric diluat, apă pentru preparate
injectabile.
Cum arată Fraxiparine şi conţinutul ambalajului
Fraxiparine 2850 UI anti-factor Xa/0,3 ml, soluţie injectabilă
Se prezintă ca o soluţie apoasă limpede până la slab opalescentă, incoloră până la uşor gălbuie.
Este ambalat în cutii cu 10 seringi preumplute din sticlă, a câte 0,3 ml soluţie injectabilă
Fraxiparine 3800 UI anti-factor Xa/0,4 ml, soluţie injectabilă
Se prezintă ca o soluţie apoasă limpede până la slab opalescentă, incoloră până la la uşor gălbuie.
Este ambalat în cutii cu 10 seringi preumplute din sticlă, a câte 0,4 ml soluţie injectabilă
Fraxiparine 5700 UI anti-factor Xa/0,6 ml, soluţie injectabilă
Se prezintă ca o soluţie apoasă limpede până la slab opalescentă, incoloră până la la uşor gălbuie.
Este ambalat în cutii cu 10 seringi preumplute din sticlă, a câte 0,6 ml soluţie injectabilă
Fraxiparine 7600 UI anti-factor Xa/0,8 ml, soluţie injectabilă
Se prezintă ca o soluţie apoasă limpede până la slab opalescentă, incoloră până la la uşor gălbuie.
Este ambalat în cutii cu 10 seringi preumplute din sticlă, a câte 0,8 ml soluţie injectabilă
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
Aspen Pharma Trading Limited
3016 Lake Drive, Citywest Business Campus,
Dublin 24, Irlanda
Aspen Notre Dame de Bondeville
1, rye de l’Abbaye, 76960 Notre Dame de Bondeville,Franţa
Acest prospect a fost aprobat în Octombrie 2014
Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului medical:
Nadroparina nu este indicată pentru injectare intramusculară.
Pe parcursul întregului tratament cu nadroparină este necesară monitorizarea numărului de trombocite.
În cazul administrării subcutanate, locul uzual de injectare este peretele abdominal anterolateral, pe partea
dreaptă sau pe partea stângă, dar, ca alternativă, injectarea se poate realiza şi la nivelul coapsei. Pentru a
evita pierderea de soluţie în cazul utilizării seringilor preumplute, aerul nu trebuie eliminat din seringă
înainte de injectare. Acul trebuie introdus perpendicular într-un pliu cutanat, care trebuie menţinut ferm
până la terminarea injectării. Locul în care s-a efectuat injectarea nu trebuie masat.
Adulţi
PROFILAXIA TULBURĂRILOR TROMBOEMBOLICE
Chirurgie generală
Doza recomandată de nadroparină este 0,3 ml (2850 UI anti-factor Xa) administrată subcutanat cu 2 până
la 4 ore înainte de intervenţia chirurgicală şi, ulterior, o dată pe zi, în zilele următoare. Tratamentul trebuie
continuat cel puţin şapte zile şi de-a lungul întregii perioade de risc, până la mobilizarea pacientului.
Chirurgie ortopedică
Nadroparina se administrează subcutanat, iar doza se ajustează în funcţie de greutate, conform tabelului de
mai jos. Această recomandare are la bază o doză de 38 UI anti-factor Xa/kg, doză care va fi crescută apoi
cu 50%, din a patra zi postoperator. Doza iniţială se administrează cu 12 ore înainte de intervenţia
chirurgicală şi o a doua doză se administrează la 12 ore după intervenţia chirurgicală. Ulterior, tratamentul
este continuat cu o administrare pe zi, pe parcursul întregii perioade de risc şi până la mobilizarea
pacientului. Durata minimă de tratament este de 10 zile.
Greutate (kg) |
12 ore înainte şi după intervenţia |
începând din a 4-a zi postoperator |
||
Volumul |
UI anti-factor Xa |
Volumul |
UI anti-factor Xa |
|
< 50 |
0,2 |
1900 |
0,3 |
2850 |
50-69 |
0,3 |
2850 |
0,4 |
3800 |
> 70 |
0,4 |
3800 |
0,6 |
5700 |
Pacienţi cu risc medical crescut, din unităţile de terapie intensivă (insuficienţă respiratorie şi/sau infecţii
respiratorii şi/sau insuficienţă cardiacă)
Nadroparina se administrează subcutanat, o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în funcţie de greutate,
conform tabelului de mai jos. Tratamentul trebuie continuat pe parcursul întregii perioade cu risc
tromboembolic.
Greutate (kg ) |
O dată pe zi |
|
Volumul injectat (ml) |
UI anti-factor Xa |
|
< 70 |
0,4 |
3800 |
> 70 |
0,6 |
5700 |
TRATAMENTUL TULBURĂRILOR TROMBOEMBOLICE
În tratamentul tulburărilor tromboembolice, terapia cu anticoagulante orale trebuie începută cât mai
curând posibil, dacă nu există contraindicaţii. Tratamentul cu nadroparină nu trebuie întrerupt înainte de
atingerea valorilor INR (International Normalised Ratio) dorite.
Se recomandă administrarea nadroparinei subcutanat de două ori pe zi (la interval de 12 ore), pentru o
perioadă recomandată de timp de zece zile. Doza trebuie ajustată în funcţie de greutate, conform tabelului
de mai jos, recomandarea având la bază o doză de 86 UI anti-factor Xa/kg.
Greutate (kg ) |
Volumul de Fraxiparine administrat subcutanat de două ori pe zi, timp de 10 zile |
UI anti-Xa de Fraxiparine |
< 50 |
0,4 ml |
3800 |
50-59 |
0,5 ml |
4750 |
60-69 |
0,6 ml |
5700 |
70-79 |
0,7 ml |
6650 |
80-89 |
0,8 ml |
7600 |
> 90 |
0,9 ml |
8550 |
PREVENŢIA COAGULĂRII ÎN TIMPUL HEMODIALIZEI
În prevenţia coagulării în timpul hemodializei, doza de nadroparină trebuie stabilită pentru fiecare pacient
în parte, ţinându-se cont în acelaşi timp şi de particularităţile tehnice ale sistemului de dializă.
Uzual, nadroparina se administrează în doză unică, în linia arterială, la începutul fiecărei şedinţe.
La pacienţii fără risc hemoragic crescut sunt propuse următoarele doze iniţiale, raportate la greutate şi
care, de regulă, sunt suficiente pentru o şedinţă de dializă cu durata de patru ore:
Greutate (kg ) |
Volumul de Fraxiparine administrat |
UI anti-Xa de Fraxiparine administrat |
< 50 |
0,3 ml |
2850 |
50-69 |
0,4 ml |
3800 |
> 70
0,6 ml
5700
Dozele trebuie reduse la jumătate la pacienţii cu risc crescut de hemoragie.
În cazul şedinţelor de dializă care durează mai mult de patru ore, în timpul dializei poate fi administrată o
doză suplimentară mai mică. Pentru următoarele şedinţe de dializă, doza poate fi ajustată, dacă este
necesar, în funcţie de efectul observat iniţial.
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie de-a lungul fiecărei şedinţe de dializă pentru depistarea semnelor
de sângerare sau de tromboză în circuitul de dializă.
TRATAMENTUL ANGINEI PECTORALE INSTABILE ŞI A INFARCTULUI DE MIOCARD FĂRĂ
UNDĂ Q
Se recomandă administrarea nadroparinei subcutanat, de două ori pe zi (la interval de 12 ore). Durata
uzuală a tratamentului este de şase zile. In studiile clinice efectuate la pacienţi cu angină pectorală
instabilă şi infarct miocardic fără undă Q, nadroparina a fost administrată în asociere cu maxim 325 mg de
aspirină pe zi.
Doza iniţială se administrează sub formă de bolus i.v., iar dozele ulterioare se administrează subcutanat.
Doza trebuie ajustată în funcţie de greutate, conform tabelului de mai jos, în care recomandarea are la bază
o doză de 86 UI anti-factor Xa/kg.
Greutate (kg) |
Bolus i.v. iniţial |
Administrare subcutanată |
UI anti-factor Xa |
< 50 |
0,4 ml |
0,4 ml |
3800 |
50-59 |
0,5 ml |
0,5 ml |
4750 |
60-69 |
0,6 ml |
0,6 ml |
5700 |
70-79 |
0,7 ml |
0,7 ml |
6650 |
80-89 |
0,8 ml |
0,8 ml |
7600 |
90-99 |
0,9 ml |
0,9 ml |
8550 |
> 100 |
1,0 ml |
1,0 ml |
9500 |
Copii şi adolescenţi
Nadroparina nu este recomandată la copii şi adolescenţi, din cauza datelor de siguranţă şi eficacitate
insuficiente pentru stabilirea dozelor la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.
Vârstnici
Ajustarea dozelor nu este necesară în cazul persoanelor vârstnice, cu excepţia cazurilor în care există
insuficienţă renală. Se recomandă evaluarea funcţiei renale înainte de începerea tratamentului.
Insuficientă renală
Profilaxia tulburărilor tromboembolice
Nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei
> 50 ml/min).
Insuficienţa renală moderată şi insuficienţa renală severă sunt asociate cu expunerea crescută la
nadroparină. Aceşti pacienţi prezintă un risc crescut de tromboembolism şi hemoragie.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 50 ml/min), dacă
medicul consideră adecvată o reducere a dozei, aceasta trebuie redusă cu 25 până la 33%, luându-se în
considerare factorii individuali de risc de hemoragie şi tromboembolism.
Doza trebuie redusă cu 25 până la 33% la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei
< 30 ml/min).
Tratamentul tulburărilor tromboembolice, anginei pectorale instabile şi infarctului miocardic fară undă
Nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei
> 50 ml/min).
Insuficienţa renală moderată şi insuficienţa renală severă sunt asociate cu expunerea crescută la
nadroparină. Aceşti pacienţi prezintă un risc crescut de tromboembolism şi hemoragie.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 50 ml/min), dacă
medicul consideră adecvată o reducere a dozei, aceasta trebuie redusă cu 25 până la 33%, luându-se în
considerare factorii individuali de risc de hemoragie şi tromboembolism.
Nadroparina este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
Insuficientă hepatică
Nu au fost efectuate studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Controlul activităţii anti-factor Xa
În general, nu este necesară monitorizarea de rutină a activităţii anti-factor Xa. Totuşi, monitorizarea
activităţii anti-factor Xa poate fi utilă pentru a controla riscul de sângerare, în mod special la pacienţii la
care riscul de acumulare sau supradozaj este crescut, cum sunt cei cu insuficienţă renală sau greutate sub
40 de kg.
Prospect Oximed
OXIMED
Spray cutanat, suspensie
Un flacon cu spray cutanat, suspensie conţine clorhidrat de oxitetraciclina 0,255 mg,
hidrocortizona 0,085 g si excipienti: trioleat de sorbitan, miristat de izopropil, tetrafluoretan
(HFC 134a).
Grupa farmacoterapeutică: produse dermatologice; corticosteroizi cu potenta slaba in
combinaţii cu antibiotice.
Prospect Avacor
AVACOR CARDIO COMPLEX FORTE
Artere curate si o inima tanara!
Descriere:
AVACOR este o solutie terapeutica inovatoare dezvoltata si propusa de Laboratoarele Sanience, a carei formula completa cuprinde CARDIO COMPLEX FORTE si mix-ul complet de Vitamine B, contribuind astfel la protejarea sistemului cardiovascular si a sistemului nervos.
Prezenta vitaminei K2-MK7 naturala, asa cum este demonstrat si prin studii stiintifice, reduce calcifierea arteriala, asigurand astfel buna functionare a intregului sistem cardiovascular.
Prospect Mevacor
Mevacor
Compozitie
Cutii cu 28 de tablete, fiecare tableta continand 20 mg sau 40 mg lovastatin.
Actiune terapeutica
Mevacor (lovastatin, MSD) este forma inactiva de lactona a hidroxiacidului liber corespunzator, care este un inhibitor puternic al sintezei endogene de colesterol, avand astfel un efect hipocolesterolemiant.
Dupa absorbtia gastrointestinala, Mevacor este imediat hidrolizat la hidroxiacidul liber, care este un inhibitor competitiv al 3-hidroxi-3-metilglutaril-coenzima A (HMG-CoA) reductazei, o enzima care catalizeaza o etapa precoce, limitativa, a biosintezei colesterolului.
In studiile clinice, Mevacor a redus colesterolul plasmatic total si concentratiile colesterolului din lipoproteinele cu densitate joasa (LDL) si din lipoproteinele cu densitate foarte joasa (VLDL). In plus, Mevacor a crescut moderat HDL-colesterolul si a redus trigliceridele plasmatice. Forma activa alovastatinului este un inhibitor specific al HMG-CoA reductazei, enzima care catalizeaza conversia HMG-CoA la mevalonat.
Deoarece conversia HMG-CoA la mevalonat este o etapa precoce in biosinteza colesterolului, nu este de asteptat ca tratamentul cu Mevacor sa produca acumularea desteroli cu potential toxic. In plus, HMG-CoA este metabolizata imediat inapoi la acetil CoA, care participa in multe procese de biosinteza din organism. In studiile pe animale, dupa administrare orala, lovastatinula prezentat o mare selectivitate pentru ficat, unde a atins concentratii mult mai mari decat in celelalte tesuturi. Lovastatin sufera o extractie masiva la prima trecere prin ficat, locul principal de actiune, cu excretia ulterioara a medicamentului in lichidul biliar.
Mevacor a fost studiat in tratamentul hipercolesterolemiei primare in care dieta, ca singura masura luata, a fost insuficienta. Mevacor a fost foarte eficient in reducerea colesterolului total si a LDL-colesterolului in formele heterozigote familiale si nefamiliale de hipercolesterolemie si in hiperlipidemiile mixte in care colesterolul crescut a reprezentat un motiv de ingrijorare. In primele doua saptamani s-a inregistrat un raspuns important, iar raspunsul terapeutic maxim a aparut in 4-6 saptamani. Raspunsul s-a mentinut petoata durata continuarii tratamentului.
Cand tratamentul cu Mevacor af ost oprit, colesterolul total a revenit la nivelurile de dinainte de inceperea tratamentului. Mevacor s-a dovedit eficient la pacientii cu diabet necomplicat, bine controlat, insulinodependent (tip 1) sau non-insulinodependent (tip 2) care prezinta si hipercolesterolemie primara. Scaderea lipidelor plasmatice a fost comparabila cu cea raportata la pacientii nediabetici. Controlul glucozei nu a fost perturbat. In studiile clinice, Mevacor, cu sau fara terapie concomitenta cu colestipol, a incetinit progresia aterosclerozei coronariene.
Indicatii
Scaderea nivelurilor crescute ale colesterolului total si ale LDL-colesterolului la pacientii cu hipercolestrolemie primara, cand raspunsul la dieta sau alte masuri nefarmacologice a fost inadecvat. Mevacor reduce colesterolul total si LDL-colesterolul si creste HDL-colesterolul; prin urmare, Mevacor micsoreaza raportul dintre colesterolul total si HDL-colesterolul ca si raportul dintre LDL-colesterol si HDL-colesterol. Scaderea nivelurilor crescute de colesterol la pacientii cu hipercolesterolemie combinata cu hipertrigliceridemie, cand hipercolesterolemia reprezinta tulburarea cea mai importanta. Tratamentul pentru incetinirea progresiei aterosclerozei coronariene la pacientii cu afectiuni coronariene.
Doze si mod de administrare
Din punct de vedere alimentar pacientul trebuie transferat pe o dieta hipocolesterolemianta standard inainte de a primi Mevacor si trebuie sa continue aceasta dieta in timpul tratamentului cu Mevacor.
Hipercolesterolemia:
Doza initiala uzuala este de 20 mg/zi administrata in doza unica la masa de seara.
Doza unica administrata la masa de seara s-a dovedit a fi mai eficienta decat aceeasi doza administrata la masa de dimineata, probabil deoarece colesterolul este sintetizat mai ales noaptea. Pacientii cu hipercolesterolemie usoara sau moderata pot fi tratati cu o doza initiala de 10 mg de Mevacor.
Ajustarea dozei, daca este necesara, trebuie facuta la intervale de cel putin 4 saptamani, pana la un maxim de 80 mg zilnic, administrate in doza unica sau in doze divizate, cu masa de dimineata si de seara.
Administrarea zilnica divizata (de doua ori pe zi) este ceva mai eficienta decat cea unica. Doza de Mevacor trebuie redusa daca LDL-colesterolul scade sub 75 mg/dl (1,94 mmol/l) sau daca colesterolul total plasmatic scade sub 140 mg/dl (3,6 mmol/l).
Ateroscleroza coronariana: in studiile clinice referitoare la ateroscleroza coronariana in care s-a folosit Mevacor cu sau fara alta terapie concomitenta, dozele utilizate au fost de 20 pana la 80 mg/zi, administrate in doze unice sau divizate. In cele doua studii care au folosit doar Mevacor, doza a fost redusa daca colesterolul total plasmatic a scazut sub 110 mg/dl (2,85 mmol/l) sau daca LDL-colesterolul a scazut sub 80 mg/dl (2,1 mmol/l). Mevacor este eficace singur sau in combinatie cu sechestrantii de acizi biliari.
La pacientii la care se administreaza medicamente imunosupresoare concomitent cu lovastatin, doza maxima recomandata pe zi este de 20 mg. Posologia in insuficienta renala: La pacientii cu insuficienta renala moderata nu ar fi necesara modificarea dozei, deoarece Mevacor nu sufera o excretie renala semnificativa.
La pacientii cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) trebuie reconsiderate cu grija dozele peste 20 mg/zi si, daca totusi se considera necesare, trebuie administrate cu prudenta.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele acestui produs. Afectiune hepatica activa sau cresteri persistente inexplicabile ale transaminazelor serice. Sarcina si alaptare
Masuri de precautie
Efecte hepatice: in studiile clinice initiale, la cativa pacienti au aparut cresteri importanate ale transaminazelor (de peste 3 ori limita superioara a normalului), de obicei la 3 pana la 12 luni de la initierea terapiei cu Mevacor, dar fara sa dezvolte icter sau alte semne si simptome clinice. Nu au existat dovezi de hipersensibilitate. Biopsia hepatica efectuata la unul din acesti pacienti a indicat hepatita focala usoara.
Unii din acesti pacienti aveau teste functionale hepatice anormale inainte de instituirea terapiei cu lovastatin si/sau consumau cantitati substantiale de alcool. La pacientii la care medicamentul a fost suspendat sau intrerupt datorita cresterii transaminazelor, incluzand pacientul la care s-a efectuat biopsia hepatica, nivelul transaminazelor a scazut lent la cel de dinaintea inceperii tratamentului.
Intr-o evaluare clinica extinsa a lovastatinului pe o durata de 48 de saptamani (studiul EXCEL) efectuata pe 8.245 de pacienti, incidenta cresterilor importante ale transaminazelor serice (de peste 3 ori limita superioara a normalului) in testari succesive a fost 0,1% la placebo, 0,1% la 20 mg/zi, 0,9% la 40 mg/zi si 1,5% la 80 mg/zi la pacientii tratati cu lovastatin. Se recomanda dozarea transaminazelor inainte de inceperea tratamentului si periodic dupa aceea, mai ales la pacientii care prezinta teste functionale hepatice modificate si/sau consuma cantitati substantiale de alcool.
Daca nivelul transaminazelor serice creste de peste 3 ori limita superioara a normalului, trebuie apreciat riscul potential al continuarii tratamentului cu Mevacor comparativ cu beneficiile scontate. Masurarea transaminazelor trebuie repetata periodic; daca cresterile sunt persistente sau progresive, medicamentul trebuie oprit.
Ca si in cazul altor medicamente hipolipemiante, in timpul tratamentului cu Mevacor s-au raportat cresteri moderate (mai putin de 3 ori peste limita superioara a normalului) ale transaminazelor serice (vezi Reactii adverse). Aceste modificari au aparut la scurt timp dupa inceperea tratamentului cu Mevacor, au fost in general tranzitorii si nu au fost insotite de nici un simptom; nu a fost necesara intreruperea tratamentului.
Medicamentul trebuie folosit cu prudenta la pacientii cu afectiuni hepatice in antecedente. Afectiunile hepatice active reprezinta o contraindicatie la administrarea de Mevacor (vezi Contraindicatii).
Efecte musculare: La pacientii tratati cu lovastatin s-au observat frecvent cresteri usoare si tranzitorii ale creatin fosfokinazei (CPK), dar de obicei ele au fost lipsite de semnificatie clinica. De asemenea miopatia a fost asociata terapiei cu lovastatin.
Miopatia a aparut rar, dar ar trebui luata in consideratie la orice pacient care prezinta mialgii difuze, sensibilitate sau slabiciune musculara si/sau cresteri marcate ale CPK (de 10 ori peste limita superioara a normalului). S-a raportat si rabdomioliza severa care a precipitat insuficienta renala. Terapia cu lovastatin trebuie intrerupta daca apar cresteri importante ale CPK sau daca se diagnosticheaza sau se suspecteaza miopatia.
Majoritatea pacientilor care au dezvoltat miopatie (inclusiv rabdomioliza) primeau lovastatin concomitent cu medicamente imunosupresive, gemfibrozil sau doze hipolipemiante de niacina (acid nicotinic). Unii dintre pacientii afectati aveau insuficienta renala preexistenta, de obicei ca o consecinta a diabetului. Rabdomioliza, cu sau fara afectare renala, a fost de asemenea raportata si la pacientii cu afectiuni grave care primeau eritromicina concomitent cu lovastatin. in studiile clinice intiale, aproximativ 30% din pacientii care primeau si terapie imunosupresiva, inclusiv ciclosporina, au dezvoltat miopatie intr-un interval de un an de la initierea tratamentului cu lovastatin; valorile corespunzatoare pentru terapia concomitenta cu gemfibrozil si niacin au fost de aproximativ 5% si respectiv 2%.
Majoritatea acestor pacienti erau tratati cu 40-80 mg lovastatin pe zi. Nu se cunoaste daca acelasi fenomen apare la folosirea concomitenta a lovastatinului si cu alti fibrati. in 7 rapoarte in care 148 de pacienti transplantati (105 cardiac si 43 renal) tratati cu ciclosporina au primit concomitent lovastatin 10-60 mg pe zi (marea majoritate au primit 20 mg pe zi) pe perioade intre 3 si 41 de luni s-a raportat un singur caz de rabdomioliza (0,6%) si unul de crestere semnificativa a CPK. Beneficiile si riscurile administrarii lovastatinului concomitent cu medicamente imunosupresive, fibrati sau doze hipolipemiante de niacin (acid nicotinic). Incidenta miopatiei la pacientii care au primit lovastatin fara aceste terapii concomintente a fost de 0,1%.
La un pacient cu transplant renal care primea ciclosporina si lovastatin s-a raportat rabdomioliza cu insuficienta renala la putin timp dupa cresterea dozei de itraconazol, un agent antifungic sistemic. Un alt pacient transplantat tratat cu ciclosporina si un alt inhibitor de HMG CoA reductaza a prezentat slabiciune musculara insotita de o crestere marcata a CPK in urma initierii terapiei sistemice cu itraconazol.
Inhibitorii de HMG CoA reductaza si agentii antifungici derivati de azol inhiba biosinteza colesterolului in puncte diferite ale caii de sinteza. Lovastatinul trebuie intrerupt temporar la pacientii tratati cu ciclosporina, daca se considera necesara administrarea terapiei antifungice sistemice cu derivati de azol; pacientii care nu sunt tratati cu ciclosporina trebuie atent monitorizati daca se considera necesara administrarea terapiei antifungice sistemice cu derivati de azol. intr-o evaluare clinica extinsa timp de 48 de saptamani a lovastatinului comparativ cu placebo pe 8245 de pacienti (studiul EXCEL), nici unul din pacientii tratati cu lovastatin 20 mg/zi nu a dezvoltat miopatie. Cinci pacienti (sub 0,1%) tratati cu lovastatin (unul cu 40 mg/zi si patru cu 40 mg de doua ori pe zi) au dezvoltat miopatie (simptome musculare si niveluri ale CPK de 10 ori mai mari decat limita superioara a normalului).
Practic nici un pacient (sub 0,1%) din acest studiu nu a fost tratat concomintent cu ciclosporina, gemfibrozil sau niacin in doze hipolipemiante. La sase pacienti cu transplant cardiac tratati cu medicamente imunosupresoare, inclusiv ciclosporina, concomitent cu lovastatin 20 mg/zi, nivelul plasmatic mediu de metaboliti activi derivati din lovastatin a fost aproximativ de 4 ori mai mare fata de cel asteptat. in acest grup si raspunsul terapeutic s-a dovedit a fi proportional mai ridicat raportat la doza administrata. Datorita unei relatii vizibile intre nivelurile plasmatice ridicate de metaboliti activi derivati din lovastatin si miopatie, doza zilnica la pacientii tratati concomitent cu imunosupresoare nu trebuie sa depaseasca 20 mg/zi (vezi Posologie si mod de administrare). Chiar si la aceasta doza trebuie evaluate cu atentie beneficiile si riscurile administrarii de lovastatin la pacientii tratati cu imunosupresoare.
Tratamentul cu Mevacor trebuie temporar intrerupt sau oprit la orice pacient cu o stare acuta severa, sugerand o miopatie sau la cei cu factori de risc care predispun la dezvoltarea insuficientei renale secundare rabdomiolizei, cum ar fi: infectii acute severe, hipotensiune, interventii chirurgicale majore, traumatisme, tulburari metabolice, endocrine sau electrolitice severe, convulsii necontrolate.
Pacientii trebuie sfatuiti sa anunte imediat aparitia unor dureri musculare inexplicabile, a sensibilitatii sau a slabiciunii musculare, mai ales daca acestea sunt insotite de stare generala alterata si febra.
Evaluari oftalmologice: Cresterea prevalentei opacifierii cristalinului ca rezultat al imbatranirii, in absenta oricarui tratament medicamentos reprezinta un fapt normal. Datele acumulate din experienta clinica intr-o perioada lunga de timp nu evidentiaza vreun efect secundar al lovastatinului asupra cristalinului.
Uz pediatric: Nu a fost stabilita siguranta si eficacitatea administrarii la copii.
Varstnici: intr-un studiu controlat, eficacitatea la pacientii peste 60 de ani s-a dovedit similara cu cea observata la populatia generala si nu s-a observat nici o crestere aparenta a frecventei reactiilor adverse clinice sau de laborator. Hipercolesterolemia familiala homozigota: Mevacor a fost mai putin eficient la pacientii cu hipercolesterolemie familiala homozigota, probabil deoarece acesti pacienti nu au receptori LDL functionali.
La acesti pacienti homozigoti, Mevacor pare sa produca mai frecvent cresterea transaminazelor serice (vezi Reactii adverse). Hipertrigliceridemia: Mevacor prezinta doar un efect moderat de scadere a trigliceridelor si nu este indicat cand hipertrigliceridemia este tulburarea principala (adica in hiperlipidemia tip I, IV si V).
Sarcina si alaptare
Utilizarea in sarcina: Mevacor este contraindicat in timpul sarcinii. Ateroscleroza este un proces cronic si intreruperea terapiei hipolipemiante in timpul sarcinii ar avea un impact redus asupra rezultatului terapiei de lunga durata a hipercolesterolemiei primare. Mai mult, colesterolul si alti produsi ai caii de biosinteza a colesterolului sunt componente esentiale pentru dezvoltarea fatului, inclusiv pentru sinteza de steroizi si de membrane celulare.
Mevacor poate dauna fatului cand este administrat unei femei gravide, datorita capacitatii inhibitorilor de HMG-CoA reductaza, din care face parte si Mevacor, de a reduce sinteza de colesterol si posibil si pe cea a altor produsi ai caii de sinteza a colesterolului. S-au primit si cateva rapoarte de anomalii congenitale la copii ai caror mame fusesera tratate in timpul sarcinii cu inhibitori de HMG-CoA reductaza (vezi Contraindicatii).
Mevacor poate fi administrat la femei de varsta fertila numai cand posibilitatea de conceptie este foarte redusa. Daca pacienta ramane insarcinata in timpul tratamentului cu Mevacor, acesta va fi intrerupt si pacienta va fi avertizata asupra riscului potential pentru fat.
Alaptare: Nu se stie daca Mevacor se excreta in laptele uman. Deoarece multe medicamente se excreta in laptele uman si datorita potentialului de reactii adverse grave, femeile tratate cu Mevacor nu trebuie sa-si alapteze copii (vezi Contraindicatii).
Reactii adverse
Mevacor este in general bine tolerat; majoritatea efectelor secundare au fost usoare si tranzitorii. in studii clinice controlate, efectele secundare (considerate posibil, probabil sau cu siguranta asociate medicamentului) care au aparut cu o frecventa peste 1% au fost: flatulenta, diaree, constipatie, greata, dispepsie, ameteala, vedere neclara, cefalee, crampe musculare, mialgie, rash cutanat si dureri abdominale. Pacientii care au primit agenti activi de control au prezentat o incidenta similara sau chiar mai mare a efectelor secundare gastrointestinale.
Alte efecte secundare care au aparut la 0,5 pana la 1,0% din pacienti au fost: oboseala, prurit, uscaciunea mucoasei bucale, insomnie, tulburari ale somnului si disgeuzie. Rar au fost raportate miopatie si rabdomioliza. intr-o evaluare clinica extinsa a lovastatinului timp de 48 de saptamani care compara lovastatinul cu placebo (studiul EXCEL), reactiile adverse raportate au fost simulare cu cele din studiile initiale, iar incidenta lor la medicament si la placebo nu a fost statistic diferita. Urmatoarele efecte secundare suplimentare au fost comunicate de cand medicamentul a fost lansat pe piata: hepatita, icter colestatic, voma, anorexie, parestezii, neuropatie periferica, tulburari psihice inclusiv anxietate, necroliza epidermica toxica si eritem multiform, inclusiv sindrom Stevens-Johnson.
Rar s-a comunicat un sindrom aparent de hipersensibilitate care a inclus una sau mai multe dintre urmatoarele afectiuni: soc anafilactic, angioedem, sindrom lupic, polimialgii reumatice, vasculita, trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie, anemie hemolitica, ANA pozitiv, cresteri ale VSH, artrita, artralgii, urticarie, astenie, fotosensibilitate, febra, hiperemie, frisoane, dispnee si stare generala alterata.
Rezultatele testelor de laborator: Rar s-au raportat cresteri importante si persistente ale transaminazelor serice (vezi Precautii). S-au mai raportat si alte modificari ale testelor functionale hepatice cum ar fi cresterea fosfatazei alcaline si a bilirubinei. S-au observat si cresteri ale nivelurilor serice de creatin fosfokinaza (CPK) datorate fractiunii noncardiace a CPK. Acestea in general au fost usoare si tranzitorii, cresteri importate fiind raportate rar.