Biotransformarea medicamentelor
Paginile prospectului - articolului medical: 1 2 3 4
Biotransformarea medicamentelor
Substantele endogene, ca si cele straine organismului (xenobiotice), sunt în marea lor majoritate supuse transformarilor metabolice în organism. Sensul biotransoformarilor este de a limita activitatea acestora, de a le neutraliza si de a le elimina din organism. În absenta proceselor de biotransformare, unele xenobiotice ar putea persista în organism timp de mii de ani, durata absurda din punct de vedere biologic. Biodegradarea spontana este rara în cazul medicamentelor. Atracurium si enantiomerul sau cis-atracurium se descompun spontan în organism (degradare Hoffman). Fenomenul poate fi considerat uneori avantajos în cazul unor insuficiente majore de organ (rinichi, ficat). De asemenea, unele medicamente pot fi inactivate prin chelare cu ioni metalici, chiar anterior absorbtiei în tractul digestiv.
Cvasitotalitatea medicamentelor se metabolizeaza prin reactii biochimice, catalizate de enzime.
Sensul biologic al biotransformarilor consta în formarea unor compusi cu hidrosolubilitate crescuta, usor excretabili si cu o toxicitate redusa.
Exista situatii particulare în biotransformarea medicamentelor:
- formarea unor compusi mai toxici, prin proprietatile lor fizico-chimice (sulfamide greu solubile în apa, hidrocarburi epoxidate cu proprietati carcinogene);
- formarea unor compusi mai putin activi,
- formarea unor derivati cu activitate crescuta (transformarea codeinei în morfina si a desipraminei în imipramina).
- formarea unor metaboliti cu activitate diferita de a medicamentului administrat;
- formarea unor compusi activi din substante inactive (promedicamente);
- formarea unui numar mare de metaboliti cu diverse grade de activitate farmacodinamica
În general exista doua etape în metabolizarea medicamentelor. În reactiile de faza I sunt introduse sau evidentiate, grupari active în molecula medicamentelor, ce cresc solubilitatea în apa si confera puncte de atac pentru reactii biochimice ulterioare. Reactiile de faza II se caracterizeaza prin cuplarea produsilor rezultati în faza I-a cu molecule endogene, proces numit conjugare. Reactiile de faza a doua cresc si mai mult hidrosolubilitatea. Secventa acestor reactii nu este invariabil aceeasi. Unele medicamente pot fi direct conjugate, iar altele pot fi hidroxilate dupa conjugari.
FAZA I
Cea mai mare parte a reactiilor de faza I au loc în reticulul endoplasmatic neted. La ultracentrifugare aceste componente celulare sunt incluse în fractiunea microzomiala. Cele mai multe reactii microzomiale sunt oxidari. Enzimele implicate constituie sistemul oxidazelor mixte. La unele valori ale potentialului redox, se observa si reduceri.
A. REACTII MICROZOMIALE
OXIDARI
HIDROXILARI PE GRUPARI ALIFATICE
HIDROXILARI PE GRUPARI ARILICE (AROMATICE)
HIDROXILARI PE GRUPARI CICLICE NEAROMATICE
N-OXIDARI (AMINE PRIMARE, SECUNDARE, TERTIARE)
N-HIDROXILARI (AMINE)
S-OXIDARI
EPOXIDARI
DE(Z)AMINARI
O-DEALCHILARI
N-DEALCHILARI
S-DEALCHILARI
DESULFURARI
REDUCERI
AZO-REDUCERI (PRONTOSIL ROSU)
NITRO-REDUCERI
REDUCEREA GRUPARII CARBONIL (METADONA)
DEHALOGENARI
B. REACTII NEMICROZOMALE
I. OXIDARI
PRIN FLAVINMONOXIGENAZA
DEZAMINARE OXIDATIVA (MAO, DAO)
DEHIDROGENARI
ESTERI
AMIDE
HIDRAZIDE
DECICLIZARI
CICLIZARI
II. REDUCERI
III. HIDROLIZE
IV. ALTE TIPURI DE REACTII
Alte prospecte folositoare si mult cautate