Citeste toate paginile acestui prospect - articol medical: 1 2 3 4

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozarea la pacienţi cu transplant:
În funcţie de regimul imunosupresiv utilizat, la adulţi şi copii pot fi administrate până la 5 mg/kg şi zi oral in prima zi de tratament.
Doza de menţinere este cuprinsă intre 1-4 mg/kg/zi şi trebuie adaptată cerinţelor clinice şi toleranţei hematologice.
S-a evidenţiat faptul că tratamentul cu azatioprină trebuie menţinut un timp nelimitat, chiar dacă sunt necesare doar doze mici, datorită riscului rejetului de grefă.
Dozarea la pacienţi cu scleroza multiplă
Doza recomandată la adulţi in tratamentul sclerozei multiple remitente cu recăderi este de 2-3 mg/kg şi zi. Pentru stabilirea eficacităţii poate fi necesară o durată a tratamentului care să depăşească 1 an. Constatarea efectului de control asupra progresiei bolii poate să devină vizibil abia după 2 ani de terapie.
Scleroza multiplă nu este un diagnostic frecvent întâlnit la copii. Utilizarea azatioprinei nu este recomandată.
Dozarea în alte indicaţii
În general, doza iniţială pentru adulţi şi copii este de 1-3 mg/kg şi zi şi trebuie ajustată, in aceste limite, in funcţie de răspunsul clinic (care poate să nu fie evident timp de săptămâni sau luni) şi de toleranţa hematologică.
Atunci când răspunsul terapeutic este evident, trebuie luată în considerare reducerea dozei de menţinere până la nivelul minim compatibil cu menţinerea răspunsului. În cazul in care nu apare nici o ameliorare a stării pacientului in 3 luni, trebuie luată in considerare oprirea tratamentului. Oricum, pentru pacienţii cu bolii intestinale inflamatorii durata tratamentului trebuie să fie de minim 12 luni, iar răspunsul poate să nu fie aparent clinic decât după 3-4 luni de tratament.
Doza de întreţinere necesară poate fi până la 1-3 mg/kg şi zi, in funcţie de condiţiile clinice şi de răspunsul individual, inclusiv toleranţa hematologică.
Dozarea pentru vârstnici
Există o experienţă limitată a administrării azatioprinei la vârstnici. Deşi datele disponibile nu evidenţiază o incidenţă mai mare a efectelor secundare la vârstnici faţă de celelalte grupuri de pacienţi trataţi cu azatioprină, este recomandat ca dozele utilizate să aibă valorile minime.
O atenţie deosebită trebuie avută pentru monitorizarea răspunsului hematologic şi pentru reducerea dozei de întreţinere până la valoarea minimă care asigură răspunsul clinic.
Dozarea la pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică dozele trebuie ajustate la limita minimă a intervalului terapeutic.
 

REACŢII ADVERSE
Clasificarea reacţiilor adverse după frecvenţă:
foarte frecvente > 1/10,
frecvente > 1/100, ocazionale > 1/1000 şi rare > 1/10 000 şi < 1/1000,
foarte rare < 1/10000.
 

Infecţii şi infestări
Foarte frecvente: infecţii virale, fungice şi bacteriene la pacienţii cu transplant, ce primesc azatioprină în combinaţie cu alţi agenţi imunosupresivi.
Ocazionale: infecţii virale, fungice şi bacteriene la alte populaţii de pacienţi.
Persoanele care primesc azatioprină in monoterapie sau in combinaţie cu alţi agenţi imunosupresivi, în mod particular corticosteroizi, au arătat o susceptibilitate crescută la infecţii virale, fungice şi bacteriene, inclusiv infecţii atipice sau severe cu virusul varicela, herpes zoster şi alţi agenţi infecţioşi).
Neoplasme benigne si maligne (inclusiv chisturi şi polipi)
Rare: neoplasme care includ limfoamele Hodgkin, cancerele de piele (melanoame si nonmelanoame), sarcoame (Kaposi şi non-Kaposi) cancerul cervical uterin în situ, leucemie mieloidă acută si mielodisplazie.
Riscul de a dezvolta limfoame Hodgkin şi alte tumori maligne, în special cancere ale pielii (melanoame si nonmelanoame), sarcoame (Kaposi şi non-Kaposi) şi cancer cervical uterin in situ este crescut la pacienţii care primesc medicamente imunosupresoare, în special la primitorii de transplant care primesc terapie agresivă, deci o astfel de terapie va fi menţinută la cele mai mici doze eficace. Riscul crescut de a dezvolta limfoame non-Hodgkin la pacienţii imunodeprimaţi cu poliartrită reumatoidă comparat cu populaţia generală este legat cel puţin în parte de boala însăşi.
Au existat cazuri rare de leucemie mieloidă acută şi mielodisplazie (unele asociate cu anomalii cromozomiale)
Sânge şi boli ale sistemului limfatic:
Foarte frecvente: supresia funcţiei medulare; leucopenie.
Frecvente: trombocitopenie.
Ocazionale: anemie.
Rare: agranulocitoză, pancitopenie, anemie aplastică, anemie megaloblastică, hipoplazie eritroidă.
Azatioprina poate fi asociat cu o supresie reversibilă, dependentă de doză a funcţiei medulare, exprimată cel mai frecvent prin leucopenie, iar uneori şi ca anemie şi trombocitopenie şi rar ca agranulocitoza, pancitopenie şi anemie aplastică. Acestea apar in mod particular la pacienţii predispuşi la mielotoxicitate, cum sunt aceia cu deficit de TPMT, cu insuficienţă renală sau hepatică şi la acei pacienţi la care nu poate fi redusă doza de azatioprină atunci când primesc concomitent terapie cu alopurinol.
Asociat tratamentului cu azatioprină, a fost observată creşterea reversibilă, in funcţie de doză, a volumului mediu corpuscular şi a cantităţii de hemoglobină din eritrocite. Au fost de asemenea observate modificări medulare megaloblastice, dar anemia megaloblastică gravă şi hipoplazia eritroidă sunt rare.
Tulburări imunologice
Ocazionale: reacţii de hipersensibilitate.
Diferite sindroame clinice, care par să fie manifestări idiosincrazice ale hipersensibilităţii, au fost descrise ocazional după administrarea azatioprinei. Manifestările clinice includ stare generală rea, ameţeală, greaţă, vărsături, diaree, febră, frisoane, exantem, erupţie, vasculită, mialgie, artralgie, hipotensiune, disfuncţie renală, disfuncţie hepatică şi colestază.
Afecţiuni respiratorii, toracice şi mediastinale:
Foarte rar: pneumonie reversibilă.
Reacţii adverse gastrointestinale:
Frecvente: greaţă.
Ocazionale: pancreatită.
Foarte rare: colită, diverticulită şi perforaţia intestinală raportate la pacienţii cu transplant, diareea severă la pacienţii cu boala inflamatorie intestinală.
O mică parte din pacienţi au prezentat greaţă de la prima doză de azatioprină. Această manifestare poate fi ameliorată prin administrarea comprimatelor după masă.
Unele complicaţii grave, incluzând colită, diverticulită şi perforaţia intestinală, au fost descrise in cazul pacienţilor cu transplant care au primit tratament imunosupresiv. Oricum, etiologia nu este clar stabilită, manifestările putând fi asociate dozelor mari de corticosteroizi. Diareea severă, recurentă, a fost raportată in cazul pacienţilor trataţi cu azatioprină pentru boala inflamatorie intestinală. În cazul tratării acestor pacienţi trebuie luată in considerare posibilitatea ca exacerbarea simptomelor să fie asociată acţiunii medicamentului.
Pancreatita a fost raportată într-un număr mic de cazuri în timpul tratamentului cu azatioprină, în special în cazul pacienţilor cu transplant renal şi al celor diagnosticaţi cu boală inflamatorie intestinală. Există dificultăţi în corelarea pancreatitei cu administrarea medicamentului, deşi a fost confirmată reapariţia acesteia în asociere cu azatioprină.

Citeste toate paginile acestui prospect - articol medical: 1 2 3 4