Citeste toate paginile acestui prospect - articol medical: 1 2 3

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Eritromicină Sandoz 200 mg comprimate

 

Eritromicină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

–          Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

–          Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

–          Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

–          Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devin gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.       Ce este Eritromicină Sandoz şi pentru ce se utilizează

2.       Înainte să utilizaţi Eritromicină Sandoz

3.       Cum să utilizaţi Eritromicină Sandoz

4.       Reacţii adverse posibile

5.       Cum se păstrează Eritromicină Sandoz

6.       Informaţii suplimentare

1.       CE ESTE ERITROMICINĂ SANDOZ ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Eritromicină Sandoz conţine ca substanţă activă eritromicina. Aceasta aparţine unui grup de
medicamente denumite macrolide şi este utilizat în tratamentul diferitelor infecţii determinate de
bacterii sensibile la eritromicină:

–          infecţii ale tractului respirator superior (incluzând infecţii ORL): sinuzită, otită medie acută,
angine streptococice şi difterice.

–          infecţii ale tractului respirator inferior: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii determinate
de pneumococi (ca alternativă la penicilină), micoplasme, chlamidii.

–          infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: acnee, antrax, infecţii produse de actinomicete, eritrasma.

–          infecţii genito-urinare: gonoree (ca alternativă la penicilină), endocervicite chlamidiene, uretrite
negonococice, sifilis (în caz de alergie la peniciline), şancru moale.

–          infecţii digestive: enterite cu Campylobacter jejuni.

–          prevenirea endocarditelor bacteriene şi a recăderilor reumatismului articular acut la pacienţii
alergici la betalactamine, conjuctivite chlamidiene, listerioză, infecţii cu Legionella
pneumophila, tuse convulsivă.

2.              ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI ERITROMICINĂ SANDOZ
Nu utilizaţi Eritromicină Sandoz

–          dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la eritromicină sau la oricare dintre celelalte componente ale
Eritromicină Sandoz;

–          dacă sunteţi în tratament cu cisapridă, astemizol, terfenadină, pimozidă, ergotamină,
dihidroergotamină.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Eritromicină Sandoz

Eritromicina se excretă în principal de către ficat, astfel se recomandă precauţie în administrarea de
antibiotice la pacienţii cu insuficienţă a ficatului sau dacă se administrează concomitent medicamente

cu potenţial toxic la nivelul ficatului. A fost raportată rar afectare a ficatului, inclusiv enzime hepatice
crescute şi/sau inflamaţie a ficatului, cu sau fără colorarea în galben a pielii sau a albului ochilor, în
timpul administrării eritromicinei.

A fost raportată colita pseudomembranoasă la aproximativ toate medicamentele antibacteriene,
inclusiv macrolide, şi poate varia în severitate de la cazuri uşoare până la deces. Clostridium difficile
asociat diareei trebuie să fie luat în considerare de toţi pacienţii care prezintă diaree după utilizarea de
antibiotice. Este necesară monitorizarea antecedentelor medicale deoarece apariţia Clostridium
difficile asociat diareei a fost raportată după două luni de la administrarea medicamentelor
antibacteriene.

Există rapoarte care sugerează că eritromicina administrată în cantităţi adecvate pentru a preveni
sifilisul congenital nu afectează fătul. Copiii născuţi de femei tratate în timpul sarcinii cu eritromicină
orală pentru sifilis în stadiul timpuriu trebuie trataţi cu un regim adecvat de penicilină.

Există rapoarte care precizează că eritromicina poate agrava slăbiciunea în cazul pacienţilor cu

miastenia gravis.

Eritromicina interferă cu determinarea fluorimetrică de catecolamine urinare.

A fost raportată rabdomioliză, cu sau fără insuficienţă renală, la pacienţii grav bolnavi cărora li s-a
administrat eritromicină şi statine.

Nu au fost raportate cazuri de stenoză pilorică hipertrofică infantilă, care apare la copii în urma
tratamentului cu epirubicină. Părinţii trebuie informaţi să contacteze medicul dacă apare starea de
vomă sau iritabilitate în timpul hrănirii.

Utilizarea altor medicamente

Se recomandă prudenţă la asocierea concomitentă de eritromicină şi

–     acenocumarol, alfentanil, astemizol, bromocriptina, carbamazepina, cilostazol, ciclosporină,
digoxină, dihidroergotamină, disopiramidă, ergotamină, hexobarbitone, metilprednisolon, midazolam,
omeprazol, fenitoină, chinidină, rifabutină, sildenafil, tacrolimus, terfenadină, teofilină, triazolam,
valproat, vinblastină şi antifungice, de exemplu fluconazol, ketoconazol şi itraconazol. Trebuie
efectuată o monitorizare adecvată şi este necesară ajustarea dozelor. Este necesară o atenţie deosebită
în cazul medicamentelor care prelungesc intervalul QT pe electrocardiogramei.

Medicamentele care induc CYP3A4 (precum rifampicina, fenitoina, carbamazapina, fenobarbital,
sunătoare) pot conduce la metabolizarea eritromicinei. Eritromicina nu trebuie administrată în timpul
şi timp de două săptămâni după întreruperea tratamentului cu inductori ai CYP3A4.

Inhibitorii HMG-CoA reductazei: s-a raportat că eritromicina creşte concentraţiile HMG-CoA
reducatzei (de exemplu, lovastatină şi simvastatină). Au fost raportate cazuri rare de rabdomioliză la
pacienţii care utilizează concomitent aceste medicamente.

Acest prospect a fost citit de 166 ori.

Citeste toate paginile acestui prospect - articol medical: 1 2 3