Prospect Digoxin
Paginile prospectului sau articolului medical: 1 2
DIGOXIN Prospect 0,25 mg, comprimate
Digoxină micronizată
Compoziţie
Un comprimat conţine digoxină micronizată 0,25 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat 200 mesh, amestec de lactoză monohidrat cu amidon de porumb, tip
starlac*, stearat de magneziu, talc, celuloză microcristalină pH 102, amidon de porumb.
*conţine: 85 părţi lactoză monohidrat şi 15 părţi amidon de porumb.
digoxin prospect
Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, terapia cordului, glicozizi digitalici.
Digoxină este indicată în:
-insuficienţa cardiacă congestivă cu disfuncţie sistolică dominantă,
- insuficienţa cardiacă cronică asociată cu fibrilaţie atrială;
-tahiaritmii supraventriculare: flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie paroxistică supraventriculară, tahicardie joncţională.
Contraindicaţii
-hipersensibilitate la digoxină, alte glicozide digitalice sau la oricare dintre excipienţi, -bloc atrioventricular grad II şi III,
-tahiaritmii supraventriculare în cadrul sindromului Wolf-Parkinson- White,
-hiperexcitabilitate ventriculară în special extrasistole survenite când pacientul se află deja sub acţiunea unui preparat digitalic,
-cardtomiopatie hipertrofică şi cardiomiopatie restrictivă,
-pericardita cronică constrictivă,
-tahicardie şi fibrilaţie ventriculare,
-administrare de sultopridă, calciu i.v.,
-simptome de supradozaj digitalic.
Precauţii
Intoxicaţia digitalică favorizează apariţia aritmiilor, de exemplu, tahicardia atrială cu bloc atrio-ventricular variabil necesită o atenţie deosebită întrucât din punct de vedere clinic ritmul seamănă cu fibrilaţia atrială. Determinarea concentraţiei serice de digoxină poate fi foarte utilă pentru continuarea tratamentului cu digoxină, dar doze toxice din alte glicozide pot determina reacţii încrucişate, sugerând greşit concentraţiile aparent satisfăcătoare de digoxină. în unele cazuri, în care s-au administrat glicozide cardiotonice în ultimele două săptămâni trebuie reconsiderate recomandările în privinţa dozajului iniţial şi se recomandă reducerea dozei. Electroconversia cu curent continuu creşte riscul apariţiei unor aritmii grave în prezenţa toxicităţii digitalice. Tratamentul cu digoxină trebuie întrerupt cu 24 ore înaintea realizării electroconversiei. în urgenţe, cum ar fi stopul cardiac, când este necesară electroconversia, se foloseşte cea mai joasă treaptă de energie eficace.
Electroconversia cu curent continuu este inadecvată în tratamentul aritmiilor presupuse a fi induse de glicozizi cardiotonici. Utilizarea medicamentelor inotrope la unii pacienţi poate determina o creştere nedorită a cererii de oxigen şi a ischemiei, iar unele studii retrospective au sugerat că digoxină este asociată cu un risc crescut de deces. Trebuie avută în vedere şi posibilitatea dezvoltării unor aritmii la pacienţii cu hipopotasemie după un infarct miocardic şi care prezintă instabilitate cardiacă. Utilizarea digoxinei în doze terapeutice poate determina prelungirea intervalului PR şi subdenivelarea segmentului ST pe electrocardiogramă. Digoxină poate produce supradenivelări fals pozitive ST-T pe electrocardiogramă în timpul testului de efort. Pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu digoxină vor fi evatuaţi periodic prin monitorizarea electroliţilor serici şi a funcţiei renale, în funcţie de starea clinică. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Interacţiuni
La administrarea concomitentă a digoxinei cu alte medicamente pot apare modificări reciproce al efectelor. Digoxină în asociere cu medicamente beta-blocante poate determina prelungirea timpului de conducere ttWEventriculară. Medicamentele care determină hipokaliemie sau deficit intracelular de potasiu pot determina creşterea sensibilităţii la digoxină, de exemplu: diureticele, amfotericina B, sarea de litiu, corticosteroizii sau carbenoxolona. Calciul, în special administrat i.v. rapid poate determina aritmii grave la pacienţii digitalizaţi (vezi pct.4.3.). Concentraţiile serice de digoxină pot creşte în cazul administrării concomitente cu: alprazolam, amiodaronă, flecainidă, gentamicinâ, indometacin, itraconazol, prazosin, propafenonă, chinidină, spironolactonă, macrolide (neomicină), tetraciclină şi posibil alte antibiotice. Concentraţiile serice de digoxină pot scade în cazul administrării concomitente cu: adrenalină, antiacide, colestiramină, salbutamol, rifampicină, fenitoină, metoclopramidâ şi preparate vegetale care conţin sunătoare. Blocantele canalelor de calciu pot determina creşteri ale valorilor serice ale digoxinei. Verapamilul, felodipina şi tiapamilul cresc valorile serice ale digoxinei. Nifedipina şi diltiazemul pot creşte valorile serice ale digoxinei sau nu le influenţează. Isradipina nu produce nici o modificare a valorile serice ale digoxinei. Nu este recomandată administrarea concomitentă cu a-simpatomimetice (midodrina) datorită efectului bradicardizant şi riscului de apariţie a tulburărilor de conducere atrio-ventriculare şi/sau intraventriculare. IECA pot creşte valorile serice ale digoxinei sau nu le influenţează.
Acest prospect a fost citit de 287 ori.
S-a mai cautat :
Alte prospecte folositoare si mult cautate
Paginile acestui prospect sau articol medical: 1 2