ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIE SUBCUTANATĂ

Când administrarea medicaţiei se face în ţesutul subcutan, substanţele ajung mult mai repede în circulaţia sangvină decât dacă sunt adminstrate oral. De asemenea, injecţiile subcutanate produc mult mai puţine leziuni ca cele intramusculare şi au risc mai scăzut.

Absorbite prin circulaţia capilară, medicamentele recomandate să fie adminstrate pe cale subcutanată, sunt soluţii apoase sau suspensii de aproximativ 0,5- 3 ml. Heparina şi Insulina, de exemplu, sunt substanţe administrate, cu precădere, pe această cale.

Medicamentele administrate pe această cale, se fac cu ajutorul unui ac scurt şi subţire.

Cele mai comune locuri de injectare subcutanată sunt: partea exerioară a braţelor, partea exterioară a coapselor, ţesutul adipos al abdomenului inferior, partea superioară a şoldului, partea superioară a spatelui, partea superioară a feselor.

Injecţiile subcutanate sunt contraindicate în zonele inflamate, edematiate, care prezintă leziuni. Pot fi de asemenea, contraindicate persoanelor cu tulburări de coagulare.

Când tratamentul subcutanat se administrează timp îndelungat, cum este cazul insulinei, locurile de administrare se vor alege prin rotaţie.

Heparina se administrează, preferabil, în ţesutul adipos al abdomenului inferior, iar insulina, în porţiunea superioară a braţelor şi abdomen.

Materiale necesare:

– medicaţia prescrisă de medic şi comparată cu cea ridicată de la farmacie

– mănuşi

– seringă

– ac

– paduri alcoolizate

– comprese

Pregătirea echipamentului:

– verificarea medicaţiei şi dozelor prescrise

– se testează pacientul să nu fie alergic la substanţă, în special înaintea administrării primei doze

– se spală mâinile

– se inspectează medicaţia să nu aibă un aspect tulbure sau anormal (cu excepţia celor care au un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulină care are un aspect tulbure)

– se alege locul de injectare

– se verifică încă o dată medicaţia

– dacă medicaţia este în fiolă se dezinfectează aceasta, se deschide şi se trage doza indicată, eliminând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanată

– dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dezinfectează capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul, se trage doza indicată, se elimină aerul şi se schimbă acul cu cel pentru injecţia subcutanată

– tehnica de extragere a substanţei dintr-un flacon este următoarea: se dezinfectează capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, trăgând de piston acea cantitate echivalentă cu doza care trebuie extrasă din flacon, se ataşează apoi la acul din flacon şi se introduce aerul, se întoarce flaconul şi seringa se va umple singură cu cantitatea necesară.

Administrare:

– se confirmă identitatea pacientului

– se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa şi pentru a-i reduce anxietatea

– se asigură intimitate

– se selectează un loc pentru injectare (avându-se în vedere că trebuie alternate)

– se pun mănuşile

– se şterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat, începând din centrul zonei alese spre exterior prin mişcări circulare

– se lasă alcoolul să se usuce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat în timpul injecţiei, ceea ce produce o senzaţie de usturime pacientului

– se îndepărtează capacul acului de la seringă

– cu o mână se pliază pielea din zona aleasă, cu o mişcare fermă, formând un pliu de ţesut adipos

– se atenţionează pacientul că va simţi o înţepătură

– se va introduce acul repede, printr-o singură mişcare, la un unghi de 45 sau 90 de grade

– se eliberează pliul cutanat pentru a nu introduce substanţă în ţesutul sub compresie şi a nu se irita fibrele nervoase

– se aspiră pentru a vedea dacă suntem într-un vas de sânge

– dacă apare sânge la aspiraţie se va arunca seringa şi se va relua tehnica

– nu se aspiră atunci când se fac injecţii cu heparină şi cu insulină (nu este necesar la insulină, iar la heparină poate produce hematom)

– se injectează substanţa, scoţându-se blând dar repede acul, printr-o singură mişcare, in acelaşi unghi sub care a fost introdus

– se acoperă locul injectării cu o compresă sau pad alcoolizat, masând blând, circular pentru a facilita absorbţia medicamentului (masarea nu se va face atunci când se adminstrează insulină sau heparină)

– se îndepărtează compresa şi se verifică locul pentru a depista eventualele sângerări sau echimoze

Consideraţii speciale:

– locul indicat de adminstrare a heparinei este în abdomenul inferior, sub ombilic

– se va avea întotdeauna în vedere să se alterneze locurile de injectare pentru a preveni complicaţiile (lipodistrofia, de exemplu, un răspuns imun normal al organismului ce apare în cazul injectării repetate în acelaşi loc)

– după injectarea cu heparină, se menţine seringa cu acul încă 10 secunde înainte de a se scoate. Se va evita masarea zonei de injectare.

– dacă apar echimoze la locul injectării cu heparină se poate aplica gheaţă în primele 5 minute după injectare şi apoi se face compresie

– nu se recapează acul pentru a evita înţeparea

– materialele folosite se aruncă în recipientele potrivite