Posts Tagged ‘antibiotic’
Prospect Ciprofloxacina 250mg – 500mg
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Ciprofloxacină Dr. Reddy’s 250 mg comprimate filmate
Ciprofloxacină
Ciprofloxacină Dr. Reddy’s 500 mg comprimate filmate
Ciprofloxacină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
– Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
– Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
– Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
– Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
- Ce este Ciprofloxacină Dr. Reddy’ s şi pentru ce se utilizează
- Înainte să utilizaţi Ciprofloxacină Dr. Reddy’ s
- Cum să utilizaţi Ciprofloxacină Dr. Reddy’ s
- Reacţii adverse posibile
- Cum se păstrează Ciprofloxacină Dr. Reddy’ s
- Informaţii suplimentare
Daca n-ai gasit prospectul dorit incearca aici
Prospect Ceforan
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Ceforan 500 mg capsule
Cefadroxil
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
– Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
– Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
– Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
– Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devin gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Daca n-ai gasit prospectul dorit incearca aici
Prospect Loxacil 500 mg
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Loxacil 500 mg comprimate
Ciprofloxacină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
• Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
• Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
• Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
• Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului sau farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Loxacil şi pentru ce se utilizează
2. înainte să luaţi Loxacil
3. Cum să luaţi Loxacil
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Loxacil
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE LOXACIL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Loxacil este un antibiotic care aparţine familiei chinolonelor. Substanţa activă este ciprofloxacină.
Ciprofloxacina acţionează prin distrugerea bacteriilor care produc infecţii. Acest medicament acţionează
numai asupra anumitor tulpini (specii) de bacterii.
Adulţi
Loxacil se utilizează la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene:
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii prelungite sau recidivante (repetate) ale urechilor sau sinusurilor
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii la nivelul testiculelor
• infecţii ale organelor genitale la femei
• infecţii ale tractului gastro-intestinal şi infecţii intra-abdominale
• infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
• infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
• pentru prevenirea infecţiilor la pacienţii care au un număr foarte mic de celule albe sanguine
(neutropenie)
• pentru prevenirea infecţiilor produse de bacteria Neisseria meningitidis
• expunerea la antrax, prin inhalare.
Dacă aveţi o infecţie severă sau o infecţie produsă de mai multe tipuri de bacterii, este posibil să
primiţi tratament antibiotic suplimentar, pe lângă Loxacil.
Copii şi adolescenţi
Loxacil se utilizează la copii şi adolescenţi, sub supraveghere medicală de specialitate, pentru tratamentul
următoarelor infecţii bacteriene:
• infecţii ale plămânilor şi bronhiilor la copii şi adolescenţi cu fibroză chistică
• infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând infecţii care au ajuns la nivelul rinichilor
(pielonefrită)
• expunerea (suspectată sau confirmată) la antrax, prin inhalare.
De asemenea Loxacil poate să fie utilizat pentru tratamentul altor infecţii severe specifice la copii şi
adolescenţi, când medicul consideră că este necesar.
• sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţa activă, la alte medicamente chinolone sau la oricare
dintre celelalte componente ale Loxacil (vezi pct. 6)
• luaţi tizanidină (vezi pct. 2: Utilizarea altor medicamente).
Aveţi grijă deosebită când luaţi Loxacil
Spuneţi medicului dacă:
• aţi avut vreodată probleme cu rinichii, deoarece poate fi necesară ajustarea tratamentului
dumneavoastră
• aveţi epilepsie sau alte boli neurologice
• aţi avut în antecedente probleme la nivelul tendoanelor, în urma unor tratamente anterioare cu
antibiotice de tipul Loxacil
• aveţi miastenie gravis (o boală musculară)
• aţi avut în antecedente tulburări ale ritmului cardiac (aritmii).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă apare oricare din următoarele boli, în timp ce luaţi
Loxacil. Medicul dumneavoastră va decide dacă tratamentul cu Loxacil trebuie întrerupt.
• Reacţie alergică severă şi bruscă (reacţie anafilactică/şoc anafilactic, edem angioneurotic).
Există un risc mic să aveţi o reacţie alergică severă chiar de la prima doză, manifestată prin
următoarele simptome: senzaţie de apăsare în piept, stare de ameţeală, stare de rău sau leşin sau
dacă simţiţi ameţeală când vă ridicaţi în picioare. Dacă apar aceste simptome încetaţi să luaţi
Loxacil şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
• Ocazional pot apărea dureri şi umflături la nivelul articulaţiilor şi tendinită, în special dacă
sunteţi vârstnic şi aţi fost tratat şi cu corticosteroizi. La primele semne de durere sau inflamaţie
încetaţi să luaţi Loxacil şi menţineţi în repaus membrul afectat. Evitaţi eforturile fizice inutile,
deoarece acestea ar putea creşte riscul rupturii de tendoane.
• Dacă aveţi epilepsie sau alte boli neurologice cum sunt ischemie cerebrală sau ictus (accident
vascular cerebral), este posibil să aveţi reacţii adverse legate de sistemul nervos central. În acest
caz, întrerupeţi tratamentul cu Loxacil şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
• Când luaţi Loxacil pentru prima dată, puteţi avea reacţii psihice. Dacă suferiţi de depresie sau
psihoză, simptomele dumneavoastră se pot agrava în timpul tratamentului cu Loxacil. In acest
caz, întrerupeţi tratamentul cu Loxacil şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
• Puteţi avea simptome de neuropatie, incluzînd durere, arsură, furnicături, amorţeală şi/sau
slăbiciune musculară. In acest caz, întrerupeţi tratamentul cu Loxacil şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră.
• Poate apărea diaree în timp ce luaţi antibiotice, inclusiv Loxacil sau chiar la câteva săptămâni
după ce aţi terminat tratamentul. Dacă diareea devine severă sau persistentă sau dacă observaţi
prezenţa de sânge sau mucus în materiile fecale, încetaţi imediat să luaţi Loxacil, deoarece vă
poate pune viaţa în pericol. Nu luaţi medicamente care opresc sau încetinesc mişcările intestinale
şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
• Dacă trebuie să efectuaţi o analiză de sânge sau de urină, spuneţi medicului sau personalului
laboratorului de analize că urmaţi tratament cu Loxacil.
• Loxacil poate produce leziuni la nivelul ficatului. Dacă observaţi orice simptome cum sunt
pierderea apetitului (poftei de mâncare), icter (îngălbenirea pielii şi a albului ochilor), urină
închisă la culoare, mâncărime sau sensibilitate la nivelul stomacului, încetaţi să luaţi Loxacil şi
adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
• Loxacil poate scădea numărul de celule albe din sânge şi rezistenţa dumneavoastră la infecţii
poate fi scăzută. Dacă aveţi o infecţie cu simptome cum sunt febră şi deteriorarea gravă a stării
generale, sau febră şi simptome de infecţie locală cum sunt dureri la nivelul gâtului /faringelui /
gurii sau probleme urinare, trebuie să vă adresaţi imediat medicului. Vi se vor efectua analize de
sânge pentru a verifica posibila scădere a celulelor albe din sânge (agranulocitoză). Este
important să informaţi medicul dumneavoastră că luaţi acest medicament.
• Spuneţi medicului dacă ştiţi că dumneavoastră sau un membru al familiei dumneavoastră aveţi
deficit de glucoză-6-fosfat dehidrogenază (G6PD), deoarece puteţi avea risc de anemie în cazul
administrării ciprofloxacinei.
• In timp ce luaţi Loxacil, pielea dumneavoastră devine mai sensibilă la lumina soarelui sau la
razele ultraviolete (UV). Evitaţi expunerea la lumina puternică a soarelui şi la razele UV
artificiale (de exemplu băi de soare).
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Nu luaţi Loxacil împreună cu tizanidină, deoarece aceasta poate determina reacţii adverse cum sunt
scăderea presiunii sângelui şi somnolenţă (vezi pct. 2: „Nu luaţi Loxacil”).
Se cunoaşte faptul că următoarele medicamente interacţionează cu Loxacil în corpul dumneavoastră.
Utilizarea Loxacil împreună cu aceste medicamente poate influenţa efectul terapeutic al medicamentelor
respective. De asemenea, poate creşte probabilitatea de apariţie a reacţiilor adverse.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:
• warfarină sau orice alte medicamente anticoagulante (pentru fluidificarea sângelui).
• probenecid (pentru gută)
• metotrexat (pentru anumite tipuri de cancer, psoriazis şi poliartrită reumatoidă)
• teofilină (pentru probleme respiratorii)
• tizanidină (pentru spasticitate musculară în scleroza multiplă)
• clozapină (un medicament antipsihotic)
• ropinirol (pentru boala Parkinson)
• fenitoină (pentru epilepsie).
Loxacil poate creşte concentraţiile următoarelor medicamente din sânge :
• pentoxifilină (pentru tulburări circulatorii)
• cafeină.
Unele medicamente reduc efectul Loxacil. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau doriţi să
luaţi:
• antiacide
• suplimente minerale
• sucralfat
• un chelator polimeric al fosfatului (de exemplu sevelamer)
• medicamente sau suplimente care conţin calciu, magneziu, aluminiu sau fer.
Dacă este esenţial să luaţi aceste medicamente, luaţi Loxacil la un interval de două ore înainte şi patru ore
după ce aţi luat aceste medicamente.
Utilizarea Loxacil cu alimente şi băuturi
Cu excepţia cazului în care luaţi Loxacil în timpul meselor, nu mâncaţi sau nu beţi produse lactate (cum
sunt lapte sau iaurt) sau băuturi cu supliment de calciu când luaţi comprimatele, deoarece acestea pot
afecta absorbţia substanţei active.
Amintiţi-vă să beţi multe lichide în timp ce luaţi Loxacil.
Este preferabil să evitaţi să utilizaţi Loxacil în timpul sarcinii. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă
intenţionaţi să rămâneţi gravidă.
Nu luaţi Loxacil în timpul alăptării, deoarece ciprofloxacina se excretă în laptele matern şi poate fi
dăunătoare pentru copilul dumneavoastră.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Loxacil vă poate afecta gradul de vigilenţă. Pot apărea unele reacţii adverse neurologice.
Prin urmare, asiguraţi-vă că ştiţi cum reacţionaţi la Loxacil înainte să conduceţi un vehicul sau să folosiţi
utilaje. Dacă aveţi dubii, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră vă va explica exact cât de mult Loxacil trebuie să luaţi, cât de des şi pentru cât
timp. Aceasta va depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi şi de cât de gravă este aceasta.
Spuneţi medicului dacă aveţi probleme cu rinichii, deoarece în acest caz s-ar putea să fie necesară
ajustarea dozei dumneavoastră.
Tratamentul durează de obicei între 5 şi 21 zile, dar poate dura mai mult în cazul infecţiilor severe.
Luaţi comprimatele exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului dacă nu sunteţi sigur câte comprimate Loxacil trebuie să luaţi sau cum
să le luaţi.
a. înghiţiţi comprimatele cu mult lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate deoarece nu au un
gust plăcut.
b. Încercaţi să luaţi comprimatele aproximativ la aceeaşi oră, în fiecare zi.
c. Puteţi lua comprimatele în timpul meselor sau între mese. Orice produse care conţin calciu ca
parte a alimentaţiei nu vor afecta în mod grav absorbţia. Cu toate acestea, nu luaţi comprimate
de Loxacil cu produse lactate, cum sunt lapte sau iaurt sau cu sucuri de fructe cu
suplimente (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu).
Amintiţi-vă să beţi multe lichide în timp ce luaţi Loxacil.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Loxacil
• Dacă luaţi mai mult decât doza prescrisă, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă este posibil, luaţi cu dumneavoastră comprimatele sau cutia, pentru a le arăta medicului.
• Luaţi doza omisă cât mai curând posibil şi apoi continuaţi tratamentul aşa cum vi s-a prescris.
Cu toate acestea, dacă se apropie timpul pentru următoarea doză, nu mai luaţi doza omisă ci
continuaţi tratamentul ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Asiguraţi-vă că respectaţi durata completă a tratamentului.
Dacă încetaţi să luaţi Loxacil
• Este important să respectaţi durata tratamentului chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine
după câteva zile. Dacă încetaţi să luaţi acest medicament prea curând, este posibil ca infecţia să
nu se vindece complet şi simptomele infecţiei pot reapare sau se pot agrava. De asemenea puteţi
prezenta rezistenţă la antibiotic.
Dacă aveţi orice alte întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Ca toate medicamentele, Loxacil poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţii adverse frecvente (între 1 şi 10 persoane din 100 pot avea aceste efecte):
– senzaţie de rău (greaţă), diaree
– durere articulară la copii.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (între 1 şi 10 persoane din 1000 pot avea aceste efecte):
– suprainfecţii fungice
– număr crescut de eozinofile, un tip de celule albe sanguine
– pierderea poftei de mâncare (anorexie)
– hiperactivitate sau agitaţie
– dureri de cap, ameţeli, tulburări de somn sau tulburări de gust
– vărsături, dureri abdominale, tulburări digestive cum sunt probleme la nivelul stomacului
(indigestie/arsuri) sau flatulenţă (gaze în intestin)
– creşterea concentraţiilor anumitor substanţe din sânge (transaminaze şi/sau bilirubină)
– erupţii ale pielii, mâncărimi sau urticarie
– dureri articulare la adulţi
– afectarea funcţiei rinichiului
– durere la nivelul muşchilor sau oaselor, stare generală de rău (astenie) sau febră
– creşterea concentraţiilor fosfatazei alcaline din sânge (o anumită substanţă din sânge ).
Reacţii adverse rare (între 1 şi 10 persoane din 10000 pot avea aceste efecte):
– inflamaţia intestinului (colită) legată de utilizarea antibioticului (în cazuri foarte rare poate pune
viaţa în pericol) (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită când luaţi Loxacil)
– modificări ale numărului celulelor din sânge (leucopenie, leucocitoză, neutropenie, anemie),
creşterea sau scăderea cantităţii unui factor de coagulare din sânge (trombocite)
– reacţie alergică, umflături (edem) sau umflarea rapidă a pielii şi a mucoaselor (edem
angioneurotic)
– creşterea cantităţii de zahăr din sânge (hiperglicemie)
– confuzie, dezorientare, reacţii de anxietate, vise anormale, depresie sau halucinaţii
– senzaţie de furnicături, sensibilitate anormală la stimuli senzitivi, scăderea sensibilităţii la
nivelul pielii, tremurături, crize convulsive (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită când utilizaţi
Loxacil) sau ameţeală
– tulburări de vedere
– ţiuituri în urechi (tinitus), pierderea auzului, tulburări de auz
– bătăi rapide ale inimii (tahicardie)
– dilatarea vaselor de sânge (vasodilataţie), scăderea presiunii sanguine sau leşin
– senzaţie de lipsă de aer, inclusiv simptome de astm bronşic
– tulburări de ficat, îngălbenirea pielii şi a albului ochilor (icter colestatic) sau hepatită
neinfecţioasă
– sensibilitate la lumină (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită când luaţi Loxacil)
– dureri musculare, inflamaţia articulaţiilor, creşterea tonusului muscular sau crampe musculare
– insuficienţă renală, prezenţa de sânge sau cristale în urină (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită când
luaţi Loxacil), inflamaţia căilor urinare
– retenţie de lichide sau transpiraţie excesivă
– valori anormale ale unui factor de coagulare (protrombină) sau creşterea valorilor enzimei
amilază.
Reacţii adverse foarte rare (mai puţin de 1 din 10000 persoane pot avea aceste efecte):
– un tip special de scădere a numărului de celule roşii (eritrocite) din sânge (anemie hemolitică), o
scădere periculoasă a numărului unor anumite celule albe din sânge (agranulocitoză); scăderea
numărului de celule roşii, albe şi de trombocite din sânge (pancitopenie), care poate pune viaţa
în pericol şi afectarea măduvei osoase (aplazie medulară), care poate pune de asemenea viaţa în
pericol (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită când luaţi Loxacil)
– reacţii alergice severe (reacţie anafilactică sau şoc anafilactic, care poate pune viaţa în pericol –
boala serului) (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită când luaţi Loxacil)
– tulburări mentale (reacţii psihotice) (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită când luaţi Loxacil)
– migrenă, tulburări de coordonare, mers instabil (tulburări ale mersului), tulburări de miros
(tulburări olfactive), presiune la nivelul creierului (presiune intracraniană)
– tulburări în percepţia culorilor
– inflamaţia pereţilor vaselor de sânge (vasculită)
– pancreatită
– moartea celulelor ficatului (necroză hepatică), ducând foarte rar la insuficienţă hepatică care
poate pune viaţa în pericol
– sângerări mici, punctiforme, sub piele (peteşii), urticarie sau diferite erupţii pe piele (de exemplu
sindrom Stevens-Johnson care poate pune viaţa în pericol sau necroliza epidermică toxică)
– slăbiciune musculară, inflamaţii ale tendoanelor, rupturi de tendoane – în special ale tendonului
mare de pe partea posterioară a gleznei (tendonul lui Achile) (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită
când luaţi Loxacil); agravarea simptomelor miasteniei gravis (vezi pct. 2: Aveţi grijă deosebită
când luaţi Loxacil)
Frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile):
– probleme legate de sistemul nervos central, cum sunt durere, senzaţie de arsură, furnicături,
amorţeală şi/sau slăbiciune la nivelul extremităţilor
– anomalii severe ale ritmului cardiac, bătăi neregulate ale inimii de tipul torsada vârfurilor
5. CUM SE PĂSTREAZĂ LOXACIL
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi LOXACIL după data de expirare înscrisă pe ambalaj după“EXP“ Data de expirare se referă
la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Loxacil
Substanţa activă este ciprofloxacină.
Un comprimat conţine 500 mg ciprofloxacină sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină.
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, amidon de porumb, povidonă K 25, croscarmeloză
sodică, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu.
Cum arată Loxacil şi conţinutul ambalajului
Comprimate neacoperite, de formă oblongă, de culoare albă, având pe una din feţe un şanţ median.
Cutie cu un flacon de sticlă brună a 10 comprimate.
SC. TERAPIA S.A., România
SC. TERAPIA S.A.,
Splaiul Unirii nr. 313, Sector 3, Bucureşti, România
Acest prospect a fost aprobat în Septembrie 2009.
Antibioticele sunt utilizate pentru tratamentul infecţiilor bacteriene. Ele nu sunt eficace împotriva
infecţiilor virale. Dacă medicul dumneavoastră v-a prescris antibiotice, aveţi în mod sigur nevoie de
acestea pentru tratamentul bolii dumneavoastră actuale. In pofida tratamentului cu antibiotice, unele
bacterii pot supravieţui sau pot creşte. Acest fenomen este numit rezistenţă: unele tratamente
antibiotice devin ineficace.
Utilizarea inadecvată a antibioticelor creşte rezistenţa. Dumneavoastră puteţi chiar să ajutaţi bacteriile
să devină rezistente şi prin urmare să vă întârziaţi vindecarea sau să scădeţi eficacitatea antibioticului,
dacă nu urmaţi instrucţiunile medicului dumneavoastră cu privire la:
– doza care trebuie luată
– cât de des trebuie să luaţi antibioticul
– durata tratamentului
În consecinţă, pentru a menţine eficacitatea acestui medicament:
1. Utilizaţi antibiotice numai când vă sunt prescrise.
2. Urmaţi cu stricteţe recomandările medicului.
3. Nu utilizaţi din nou un antibiotic fără o prescripţie medicală, chiar dacă doriţi să trataţi o boală
similară.
4. Nu daţi niciodată antibioticul dumneavoastră unei alte persoane; este posibil ca antibioticul
respectiv să nu fie adecvat pentru boala acestei persoane.
5. După terminarea tratamentului, înapoiaţi farmacistului toate medicamentele neutilizate, pentru a fi
sigur că acestea sunt eliminate în mod corect.
Daca n-ai gasit prospectul dorit incearca aici
Prospect Ceftamil 500mg
CEFTAMIL 500 mg
Pulbere pentru soluţie injectabilă, 500 mg
CEFTAMIL 1 g
Pulbere pentru soluţie injectabilă, 1 g
CEFTAMIL 2 g
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă, 2 g
Ceftamil 500 mg
Un flacon pulbere pentru soluţie injectabilă conţine ceftazidimă 500 mg sub formă de
ceftazidimă pentahidrat şi excipienţi: carbonat de sodiu.
Ceftamil 1 g
Un flacon pulbere pentru soluţie injectabilă conţine ceftazidimă 1 g sub formă de
ceftazidimă pentahidrat şi excipienţi: carbonat de sodiu.
Ceftamil 2 g
Un flacon pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftazidimă 2 g sub formă
de ceftazidimă pentahidrat şi excipienţi: carbonat de sodiu.
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice; cefalosporine şi alte substanţe înrudite.
Indicaţii terapeutice
Ceftamil 2 g este indicat pentru tratamentul infecţiilor determinate de tulpini susceptibile
ale unor germeni patogeni, cu următoarele localizări:
– infecţii generale severe: septicemie, bacteriemie, peritonite, meningite (incluzând cele
determinate de Pseudomonas aeruginosa dar excluzând infecţiile cu Listeria monocytogenes),
infecţii la pacienţii imunodeprimaţi (tumori maligne, leucemii sau limfoame) şi la pacienţii din
serviciile de terapie intensivă (arsuri infectate);
– infecţii ORL: otită medie, otită externă severă, mastoidite şi sinuzite;
– infecţii ale căilor respiratorii: pneumonii, bronhopneumonii, bronşiectazii infectate,
pleurezii, abcese pulmonare, infecţii pulmonare la bolnavi cu fibroză chistică (mucoviscidoză);
– infecţii ale tractului urinar;
– infecţii ale pielii şi părţilor moi: erizipel, abcese, celulite, arsuri şi plăgi suprainfectate,
mastite;
– infecţii gastro-intestinale, biliare şi abdominale: angiocolite, colecistite, empiem al
veziculei biliare, abcese intraabdominale, peritonite, diverticulite, enterocolite, infecţii pelvine şi
infecţii post partum;
– infecţii osteoarticulare: osteite, osteomielite, artrite septice, bursite infecţioase;
– infecţii asociate hemodializei şi dializei peritoneale.
– profilaxia infecţiilor chirurgicale în urologie (rezecţie transuretrală a prostatei).
Ceftazidima este o cefalosporină bactericidă, rezistentă la majoritatea beta-lactamazelor şi
activă asupra unei game largi de germeni gram-pozitiv şi gram-negativ. În tratamentul
meningitelor se recomandă cunoaşterea rezultatului antibiogramei înainte de a se utiliza
ceftazidima ca medicaţie unică. Produsul poate fi utilizat în tratamentul infecţiilor determinate de
germeni rezistenţi la alte antibiotice (aminoglicozide şi alte cefalosporine). Dacă este necesar
poate fi utilizat în asociere cu un aminoglicozid (nu se asociază în acelaşi dispozitiv de perfuzie
sau în aceeaşi seringă), cu alt antibiotic beta-lactamic sau cu un antibiotic activ faţă de anaerobi
(când se suspicionează o infecţie cu Bacteroides fragilis).
Hipersensibilitate la ceftazidimă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
produsului.
Se recomandă anamneza atentă înainte de administrarea cefalosporinelor. Utilizarea
ceftazidimei este contraindicată la pacienţii cu antecedente alergice la cefalosporine.
Utilizarea cefalosporinelor se face cu precauţie la pacienţii cu hipersensibilitate la
penicilină (deoarece pot prezenta hipersensibilitate încrucişată cu cefalosporinele) şi se
recomandă începerea tratamentului sub supraveghere medicală. Apariţia oricărei manifestări
alergice impune oprirea tratamentului.
În timpul tratamentului s-a observat selecţia unor suşe rezistente de Pseudomonas
aeruginosa şi anumite enterobacteriacee (de exemplu Enterobacter cloacae).
Ca şi în cazul altor antibiotice, folosirea necorespunzătoare a ceftazidimei poate determina
selecţionarea unor tulpini bacteriene rezistente.
Se impune prudenţă în cazul asocierii ceftazidimei cu antibiotice aminoglicozidice,
diuretice cu acţiune intensă (furosemid, acid etacrinic) sau cu alte medicamente cu potenţial
nefrotoxic.
Ca şi pentru alte antibiotice beta-lactamice s-a observat in vitro un antagonism între
ceftazidimă şi cloramfenicol.
Interacţiuni cu examene paraclinice
S-a observat o pozitivare a testului Coombs în timpul tratamentului cu ceftazidimă.
Tratamentul cu ceftazidimă poate duce la rezultate fals pozitive la determinarea glucozei în urină
cu substanţe reductoare; utilizarea metodelor enzimatice previne acest inconvenient
(glucozoxidaza sau metoda hexokinazei).
Se recomandă ca determinarea creatininei să se efectueze prin testul cu picrat alcalin.
Atenţionări speciale
În cazul insuficienţei renale dozele se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei sau
creatininemie datorită riscului de apariţie a convulsiilor.
La pacienţii cu regim hiposodat strict se ţine cont de cantitatea de sodiu din Ceftamil (2,3
mEq Na/g).
Se recomandă supravegherea funcţiei renale când este necesară asocierea ceftazidimei cu
antibiotice aminoglicozidice, diuretice cu acţiune intensă (furosemid, acid etacrinic) sau cu alte
medicamente cu potenţial nefrotoxic.
Datorită variabilităţii difuziei ceftazidimei în LCR şi dispersiei CMI (concentraţia minimă
inhibitorie) pentru numeroşi germeni, tratamentul meningitelor cu acest antibiotic impune un
control al activităţii ceftazidimei prin dozaj în LCR, compararea nivelelor regăsite cu CMI
pentru germenii izolaţi şi studiul puterii bactericide a LCR-ului.
Copii
Vezi «Doze şi mod de administrare».
Vârstnici
Datorită faptului că la vârstnici clearance-ul creatininei scade, se recomandă prudenţă, iar
doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 3 g.
Sarcina şi alăptarea
Studii efectuate la animale nu au evidenţiat afectare a embrionului sau a fătului, a evoluţiei
sarcinii sau a dezvoltării peri- sau postnatale. Până în prezent nu a fost stabilit efectul
ceftazidimei asupra sarcinii la om. Ceftazidima traversează placenta şi poate fi determinată în
lichidul amniotic. Administrarea ceftazidimei în perioada sarcinii se va face cu prudenţă, numai
după evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal.
Ceftazidima se excretă în lapte în concentraţii reduse. Pentru a evita apariţia fenomenelor
alergice la nou născut se recomandă întrerupea alăptării în timpul tratamentului cu ceftazidimă.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Produsul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje dar
pacienţii trebuie avertizaţi despre riscul apariţiei ameţelilor.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 14 ani cu funcţie renală normală
Doza zilnică recomandată este de 1 g ceftazidimă administrată intravenos sau
intramuscular la intervale de 8-12 ore (2-3 g ceftazidimă pe zi). În infecţiile severe, dozele pot fi
crescute pînă la 6 g/zi în 2-3 administrări .
Pentru administrarea în perfuzie continuă se recomandă o doză de încărcare de 2 g
ceftazidimă in bolus urmată de 4-6 g ceftazidimă /24 ore. Nu s-a studiat administrarea în perfuzie
continuă la pacienţii cu meningită.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă doza trebuie redusă în funcţie de clearance-ul
creatininei:
Clearance-ul creatininei (ml/min) |
Doza de ceftazidimă | Frecvenţa administrării |
50-31 | 1 g | o dată la 12 ore |
30-16 | 1 g | o dată la 24 ore |
15-6 | 0,5 g | o dată la 24 ore |
<5 | 0,5 g | o dată la 48 ore |
La hemodializaţi, se recomandă administrarea unei doze de încărcare de 1 g, urmată de o
doză de întreţinere de 1 g ceftazidimă la sfârşitul fiecărei şedinţe de dializă.
Ceftazidima poate fi folosită în timpul dializei peritoneale. Pe lângă administrarea
intravenoasă, ceftazidima poate fi introdusă în lichidul pentru dializă (de obicei 125 – 250 mg
pentru 2 l de soluţie de dializă).
La pacienţii cu insuficienţă renală hemodializaţi continuu sau cu flux crescut de
hemofiltrare în unităţile de terapie intensivă, doza recomandată este de 1g ceftazidimă pe zi, fie
ca doză unică, fie fracţionat. Pentru un flux scăzut de hemofiltrare se recomandă respectarea
dozelor din tabelul de mai sus, în funcţie de valoarea clearance-ului creatininei.
Copii şi sugari cu vârsta peste 2 luni
Doza uzuală este de 30-100 mg ceftazidimă/kg şi zi divizate în 3 prize la interval de 8 ore;
la copiii cu fibroză chistică, meningită sau imunodeprimaţi, se pot administra doze de până la
150 mg ceftazidimă/kg şi zi (maxim 6 g ceftazidimă/zi) repartizate în 3 prize.
Nou născuţi şi sugari până la 2 luni
Doza uzuală este de 25-60 mg ceftazidimă/kg şi zi, divizate în 2 prize (la nou născuţi
timpul de injumătăţire poate fi de 3-4 ori mai lung faţă de adulţi).
Pentru administrarea în perfuzie continuă, în caz de neutropenie sau mucoviscidoză, se
recomandă o doză de 60-100 mg ceftazidimă in bolus urmată apoi de 100-200 mg ceftazidimă/kg
şi zi fără a depăşi 2 g ceftazidimă.
Nu s-a studiat administrarea în perfuzie continuă la copii cu meningită sau insuficienţă
renală.
Administrarea la vârstnici
Datorită faptului că la vârstnici clearance-ul creatininei scade, doza zilnică totală nu trebuie
să depăşească 3 g.
Mod de utilizare
* diluţia se va realiza în două etape |
Ceftamil poate fi administrat intravenos sau intramuscular profund.
Pentru administrarea intramusculară se va utiliza ca lichid de diluţie apa pentru preparate
injectabile. De asemenea, pentru administrare intramusculară, ceftazidima poate fi reconstituită
cu lidocaină 0,5% sau 1%.
Injectarea intramusculară se face profund, în muşchiul fesier sau pe faţa laterală a coapsei.
Dacă este necesar, se pot administra pe cale intravenoasă doze mai mari in bolus sau în perfuzie,
într-un interval de 3-5 minute.
Pentru administrarea intravenoasă se va utiliza ca lichid de diluţie apa pentru preparate
injectabile.
Perfuzia venoasă intermitentă se poate administra şi prin intermediul unei truse de perfuzie
de tip Y, în cazul în care perfuzia conţine o soluţie compatibilă cu ceftazidima. Este de preferat
totuşi ca administrarea soluţiei de ceftazidimă să se facă după întreruperea soluţiei din perfuzia
existentă.
Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Administrarea intramusculară
Se injectează în flacon lichidul de diluţie (1,5 ml-2 ml pentru Ceftamil 500 mg şi 3 ml
pentru Ceftamil 1 g) şi se agită până la dizolvare; soluţia va deveni clară în 1-2 min. La
dizolvarea pulberii de ceftazidimă se eliberează dioxid de carbon şi se crează astfel în flacon o
presiune pozitivă. Pentru normalizarea presiunii se introduce prin dop un ac ce va fi îndepărtat
îninte de aspiraţia lichidului. Se apasă până la capăt pistonul seringii înainte de a introduce acul
în flacon. Se răstoarnă flaconul şi apoi se introduce acul prin dopul de cauciuc; se verifică dacă
vârful acului este acoperit de soluţie, după care se aspiră conţinutul flaconului. Soluţia aspirată
poate conţine bule de dioxid de carbon care vor trebui îndepărtate din seringă înainte de
efectuarea injecţiei.
Administrarea intravenoasă
Se introduc în flacon 5 ml lichid de diluţie (pentru Ceftamil 500 mg) sau 10 ml lichid de
diluţie (pentru Ceftamil 1 g, Ceftamil 2 g) şi se agită până la dizolvare. Dioxidul de carbon
eliberat la dizolvarea antibioticului va genera în flacon o presiune pozitivă; soluţia va deveni
clară în 1-2 min. Pentru a readuce presiunea la normal, în dopul flaconului se introduce un ac.
Dacă soluţia nu este utilizată imediat, în flacon se poate crea o presiune pozitivă care va fi
readusă la normal înainte de utilizarea flaconului.
Pentru administrarea în perfuzie se reconstituie flacoanele de Ceftamil 1 g şi Ceftamil 2 g
cu 10 ml apă sterilă pentru injecţii. Soluţia reconstituită va fi apoi adaugată într-un flacon pentru
administrare i.v, conţinînd cantitatea adecvată din soluţiile compatibile enumerate mai jos (A se
vedea şi paragraful Mod de administrare).
Ceftazidima este compatibilă cu următoarele soluţii pentru administrare intravenoasă: ser
fiziologic 0,9%, soluţie de glucoză 5% sau 10%, soluţie de clorură de sodiu + soluţie de glucoză
5%, soluţie de dializă intraperitoneală (lactat) 1,36%, soluţie Ringer, soluţie Ringer-lactat.
Soluţia reconstituită se poate păstra la temperaturi sub 25°C maxim 18 ore.
Incompatibilităţi
Ceftazidima este incompatibilă cu vancomicina, nicardipina, midazolam, propofol,
N-acetil-cisteină, aminoglicozide, fluconazol, soluţii care conţin calciu.
Nu se recomandă amestecarea cu soluţii de bicarbonat.
Ceftamil este în general un produs bine tolerat. Cele mai frecvente reacţii adverse sînt cele
locale, alergice şi gastro-intestinale, alte reacţii adverse fiin raportate doar rareori.
Reacţii de hipersensibilitate: urticarie, prurit, febră şi, foarte rar, anafilaxie, edem Quinke,
eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică.
Reacţii adverse gastro-intestinale: greaţă, vărsături, tulburări de tranzit, colită
pseudomembranoasă determinată de Clostridium difficile.
Reacţii adverse hematologice: hipereozinofilie, şi, mult mai rar, leucopenie, neutropenie,
agranulocitoză, trombocitopenie, trombocitoză, limfocitoză, anemie hemolitică. Acestea sunt, de
obicei, tranzitorii.
Reacţii adverse hepatice: creştere moderată şi tranzitorie a transaminazelor, LDH-ului,
gama-GT şi fosfatazei alcaline.
Reacţii adverse renale: ca şi în cazul altor cefalosporine au fost semnalate ocazional
creşteri tranzitorii ale uremiei, azotemiei şi/sau ale creatininemiei. Administrarea unor doze mari
de antibiotice beta-lactamice, în particular în insuficienţa renală, poate determina encefalopatie
metabolică (tulburări ale conştienţei, mişcări anormale, crize convulsive).
Reacţii adverse locale: în cazul administrării intramusculare poate să apară durere la locul
injectării şi/sau inflamaţie; în cazul administrării intravenoase pot să apară flebite superficiale şi
tromboflebite locale.
Sistem nervos central: cefalee, ameţeli, parestezii
Altele: candidoze, vaginite, cefalee, ameţeli, parestezii.
Administrarea parenterală a unei doze prea mari de cefalosporină poate determina apariţia
convulsiilor, în special la pacienţi cu insuficienţă renală, situaţie în care se întrerupe tratamentul
şi se administrează medicaţie anticonvulsivantă, dacă este necesar. În cazuri severe de
supradozaj, concentraţiile plasmatice pot fi scăzute prin hemodializă sau dializă peritoneală.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
Ceftamil 500 mg
Cutie cu un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 50 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă
Ceftamil 1 g
Cutie cu un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 50 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă
Ceftamil 2 g
Cutie cu un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cutie cu 50 flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
S.C. Antibiotice S.A., Iaşi, România
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr.1, Iaşi, România
Data ultimei verificări a prospectului
Noiembrie, 2004
Daca n-ai gasit prospectul dorit incearca aici
Prospect Ceclor
PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR
Ceclor 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
Ceclor 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
Cefaclor
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
– Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
– Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
– Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
– Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Daca n-ai gasit prospectul dorit incearca aici